un fel de studentie

Azi m-am simtiti precum in studentie. Nu a mea, ci a prietenilor mei – eu stateam la mama acasa; dar prin intermediul povestilor lor am trait de fiecare data bucuria primirii pachetului de acasa. Asta pana mi s-a facut rau de atatea sarmalute primite de la Panciu. Mi s-a facut rau virtual, sa fie clar, caci eu nu primeam nimic (noroc cu sotia respectivului prieten muntoman ce dupa cativa ani de povesti legate de pachetul cu pricina si ajungand, ea, intr-o reala stare de saturatie maxima m-a cadorisit cu celebrele sarmalute in foi de vita, subtiri de un deget si, trebuie sa recunosc, minunate).
Revenind la subiect, astazi domnul meu a trecut pe la unul din magazinele romanesti “din sat” si a cumparat.. ei bine, da, Salam de Sibiu! L-am asteptat la usa salivand, i-am luat punga de un leu din mana tremurand, am aruncat deoparte telemeaua si cremvurstii si m-am infipt ca disperata in salam. Papilele mele gustative au tzopait fericite la fiecare mestecatura din salam si au absorbit fiecare particula de monoglutamat de sodiu si alte componente amelioratoare de gust. Ce fericire! Ce deliciu! Ce extaz! Nu m-am mai simtit asa de pe vremea “regretatului” cand, datorita unei matusi, reuseam sa facem rost de salam de Sibiu si-l manacam in felii ultra subtiri (spaniolii si italienii ar fi fost invidiosi pe mine cat de subtire puteam sa-l tai, jambonul si prosciuttoul lor fiind butucanoase fata de feliile mele translucide).

Am mai primit si niste Ciuc Lemon, echivalent in cazul de fata al unei sampanii scumpe. E la frigider si asteapta sa ajunga la temperatura optima de savurat. Apropo, asta se da pe sub mana, ad literam – magazinul nu are licenta de vanzare a bauturilor alcoolice asa ca berea se scoate de sub tejghea, iar pretul se negociaza (more or less). Pe stoc se mai gasesc si celebrele lichiori Grasa de Cotnari, Busuioaca de Bohotin si Frutti Fresh.

Sa ma mai plang ca nu am ce manca in tara asta! Ori ca femeile nu pot fi fericite decat daca le duci flori…

Filed under eat