Tag Archives: muzeu

la inchisoare

Duminica a fost o zi foarte frumoasa in Irlanda: aproape 10˚C, soare si doar cativa nori rataciti pe cer. Drept urmare ne-am hotarat sa profitam de vremea buna si sa iesim din casa. Si ce loc mai bun putem gasi decat.. o inchisoare?!

Eh, dar nu e orice inchisoare, este inchisoarea Kilmainham transformata in muzeu. Ei se lauda ca este una din cele mai mari inchisori neutilizate din Europa, dar in afara pare ca este mai cunoscuta pentru musafiri precum U2 (in videoclipul A Celebration), Daniel Day-Lewis (in In the Name of the Father) ori Liam Neeson (in Michael Collins).

Daca treceti prin Dublin, va recomand o vizita: inchisoarea asta muzeu arata minunat, rar ghizii locali parca au facut o facultate speciala – povestesc natural si frumos, stiu sa puna accentul pe istorie dar sa mai faca si o gluma-doua, te implica in poveste si nu te trateaza ca pe un copil handicapat care oricum nu e capabil sa priceapa lucrurile atat de bine ca ei.
In 1796 cand s-a deschis inchisoarea se pare ca era printre cele mai moderne ale vremii, adaptand noua teorie a inchiderii individuale a detinutilor (fiecare cu camera lui vs metoda “invechita” a inchiderii tuturor intr-o singura camera) si a luminii ca sursa de recuperare, desi spanzuratul de grinda de la intrate s-a practicat aici ca metoda de executie (si distractie) publica pana in 1865, iar geamurile au aparut la ferestre abia la 50 de ani mai tarziu.

Pana in primavara lui 1916 prin cladire s-au perindat infractorii banali: cersetori, violatori, datornici, hoti, criminali fara istorie. Exceptia o fac anii 1845-1852 (Marea Foamete), cand pare-se ca era mai bine la interior decat afara.


Daca n-ar fi fost anul 1916 (Pastele, mai exact) probabil ca inchisoarea n-ar fi muzeu acum. Respectiv: in plin razboi mondial (primul), cu cateva mii de irlandezi pe front in Europa (in armatele Angliei, Frantei si chiar a Rusiei), in vremuri nu tocmai de bunastare si dupa vreo 5 (depinde cum le numeri) revolte esuate impotriva englezilor, un grup de intelectuali pune de o razmerita in Dublin, ocupand cateva cladiri importante. Nu si inchisoarea insa. Englezii inabusesc revolta facand praf cladirile respective si o bucatica de oras, ceea ce-i face pe localnici sa nu tocmai aprecieze elanul revolutionar, injurandu-i pe capii revoltei la scena deschisa. Totul pare sa se termine aici, insa englezii au buna inspiratie de a-i executa pe toti liderii in curtea inchisorii, nerespectand nici o serie de promisiuni minore facute acestora (precum dreptul la ultimele 10minute din viata cu iubita). Era prima saptamana de dupa Paste si irlandezii inca cu gandul la sarbatorile sfinte, asa ca moartea ii transforma pe idealistii naivi in eroi, iar spiritele par sa se infierbante din nou.
Toate bune si frumoase, liniste si pace, pana in 1918 cand un partid (Sinn Fein) codus de singurul lider al fostei revoltei ramas neciuruit (pe motiv de pasaport american si britanici care doreau sa-si tina aproape noii aliati), castiga majoritatea locurilor Irlandei in parlamentul de la Londra, dar refuza convocarea si mai iese de-o revolta mica numita in istorie Razboiul de Independenta al Irlandei. Inchisoarea isi joaca in continuare rolul, inca de partea britanicilor.

Finalul glorios este in 1922, cu Razboiului Civil: jumatatea Irlandei care facuse pace cu englezii la finalul Razboiului de Independenta se bate cu cealalta jumatate, care era convinsa ca se putea obtine mult mai mult. Se declara legea martiala si, intr-o ironie amara a istoriei, in numele aceluiasi ideal, in curtea inchisorii camarazii de ieri se impusca unii pe altii.

Cat de noi, nu cred ca ne-am bucurat mai mult vreodata sa iesim de undeva decat duminica cand am iesit din inchisoare – gradele de afara nu au reusit sa penetreze peretii grosi ai inchisorii, asa ca desi eram destul de bine imbracati dupa turul de 1h juma eram inghetati bocna si ne visam pe plaja la 2Mai…

Comments Off on la inchisoare

Filed under Irlanda, read / see / do