Tag Archives: Gaudi

Barcelona

Si a fost Barcelona. Soare, cald, frumos, cu dureri de picioare si multe bunatati (bomboane, croissante, foccacia, jambon, salam si cate si mai cate).

Am aterizat intr-o dimineata devreme in terminalul 2 – sa mai zica cineva ca Otopeniul nostru nu arata bine sau nu are suficiente indicatoare. Terminalul 2 are sigur mai putine indicatoare decat Otopeniul si p-alea pe care le are le are in spaniola si catalana. Din fericire catalana e un amestec de spaniola, franceza si italiana – pt urechile noastre – asa ca a fost limba cea mai usor de inteles (respectiv citit).

Apropo, stiai ca limba oficiala a statului Andorra este catalana? Iar Wikipedia spune ca aceasta limba se mai foloseste in zone restranse din Franta si Italia. Si in Valencia.
Sau stiati ca printre limbile romanice (din care fac parte si romana, catalana, franceza, spaniola, etc.) se afla si o limba numita romansh? Iar daca vreti sa va distrati, uitati-va la harta intinderii limbilor romanice in Europa 😉

Sa revenim la oile noastre. Ei bine, cand ajungi in Spania venind din Irlanda tara asta atat de frumoasa cu alte ocazii ti se pare maro, uscata si prafuita. Si galagioasa. Normal, nu, daca vii de la iarba mereu verde, umezeala continua si liniste ca de mormant. Apoi, orasul pare foarte aglomerat; desi as putea face pariu ca pe Iuliu Maniu sunt de 2 ori mai multe masini (si infinit mai zgomotoase) decat pe Avinguda Diagonal, ori ca piata Romana este un haos total comparativ cu piata Catalunya.
Partea buna este, insa, ca oricat de racoare ar fi in Barcelona tot e mai cald decat in Dublin. Si ca straluceste soarele, ceea ce-ti face din start ziua mai buna! Asta ca sa nu mai punem la socoteala ca pozele parca sunt mai frumoase cu cer albastru…

Plini de entuziasm solar, ne-am cazat si apoi am plecat la plimbare hai-hui pe strazi, fara un scop turistic specific, ci mai degraba sa ne familiarizam cu locurile.

Dupa ceva vreme stomacele noastre nu au mai rezistat si si-au cerut simbria pe ziua in curs, asa ca am infulecat o pasta chinezeasca la un colt de strada si am continuat spre port.

Cand ma fac mare vreau si eu o barcuta d-aia! Aviz lu’ Mos Craciun (accept totusi ca anul asta sa primesc cadou doar cursurile de skipper)..

Si apoi ne-am hotarat sa intram la acvariu. Unde am bodoganit nitel talentul spaniol de a rata traducerile in engleza, aka de a nu le pune peste tot, desi, daca e sa fim sinceri, cu tot cu traduceri si nu cred ca am fi inteles mai mult caci jumatate din pestii de acolo oricum nu stim nici in romana cum se cheama (ori din ce imi aduc aminte din acvariul de la Constanta, s-ar putea ca nici macar sa nu aiba denumire romana).

Au urmat apoi 8zile de plimbare pana ne lasau picioarele. Ne-am bucurat de soare si caldura si am tzopiat precum niste copii tembeli cand am putut merge in maneca scurta, am mancat tot felul de chestii delicioase de ne miram cum nu am venit acasa cu cateva kile in plus si am incercat sa “bifam” cat mai multe din atractiile “obligatorii”. Ah, si am fost la cumparaturi, caci, atunci cand vii din Irlanda, Spania nu iti mai pare chiar atat de scumpa!

Pe ansamblu ni s-a parut ca spanioli traiesc in alta lume, total dominata de soare si caldura. Poarta pantaloni bej si in plina toamna (aproape iarna pentru ei), au storurile trase la ferestre si in zilele gri si ploioase si au pauza de 1-2-3ore la pranz chiar si la magazine mari (unul din cele mai mari magazine de echipament sportiv din Barcelona are program de la 10 la 1 si apoi de la 5 la 8). Iar seara incepe dupa 8jumate – fereasca sfantul sa vrei sa te duci intr-un local non-turistic inainte de ora asta ca risti sa mori de foame in fata grilajului protector (pentru cine nu a inteles idea din randurile randurile anterioare, sfat: daca la ora 7 restaurantul e deschis este clar turistic. Mananca un pateu si asteapta sa se deschida cele inchise).

La capitolul recomandanari, pe langa clasicele Gaudi-uri si Sagrada Familia, v-as propune o vizita in cimitirul Montjuïc si o zi prin Tarragona.
Si o masa in prag de noapte la Taverna La Llesca, cea de pe Travessera de Gràcia 86 – jumatatea de iepure din meniu (1/2 Conill) chiar este 1/2, si este delicioasa. Iar atricotul de Girona (Entrecot de Girona) putin facut a fost cea mai buna carne de vita mancata pana acum… Sau mi-o fi fost mie foarte foame in seara aia?

Nu am ajuns la Montserrat si mai avem niste Gaudi ramas pe lista pentru data viitoare, dar Spania e destul de aproape de aici si cu ceva noroc putem prinde si niste bilete decente, asa incat nu-mi fac griji ca le voi vedea si pe acestea.

Comments Off on Barcelona

Filed under read / see / do, travel