Tag Archives: foto

Fotopestereala

Cum de ceva ani tot scriem despre, anul acesta am decis sa participam si noi la “Pictura in Intuneric” – scoala de fotografie in pestera organizata de SNS (Societatea Nationala de Speologie). Si am plecat.. eu inainte de Paste, Daniel luni seara, urmand ca marti 26 aprilie sa ne intalnim direct la Casa de Piatra (GPS 46.534351, 22.780409).

Eu am fost mai cu noroc: am fost dusa in puf pana in Garda, de unde m-a luat Ovidiu Guja, organizatorul si viitorul nostru profesor. Cei 12 km de aplatizare in masina, sub proprii rucsaci, alaturi de Lucian, Jojika si muscatele familiei Guja au fost parfum, comparativ cu traseul lui Daniel. Nu am avut curiozitarea sa pun bagajele pe cantar, dar sub 14kg nu cred ca puteam avea, avand in vedere ca doar echipamentul foto batea spre 7kg. Iar eu am si functionat pe baza de “daca tot sunt cu masina, las ca iau si asta ca poate e nevoie”….

Prima zi a fost de adunare si cunoastere a zonei, iar initierea in fotografie subterana a inceput seara cu o scurta verificare a cunostintelor tehnice. Cum se pare ca in anii trecuti au fost probleme de setare a aparatelor nu neaparat tehnice ci mai degraba… umane, Ovidiu a verificat calm ca stim toti sa facem focusul, sa folosim aparatul si ca pricepem logica setarilor facute – am lucrat doar pe manual si cu timpi lungi de expunere.

Au urmat 4 zile de fotografie in subteran, sau (cum bine se numeste cursul) Pictura In Intuneric. De ce pictura ? Pentru ca in pestera lumina nu exista decat ca reflexie a blitzu-rilor si frontalelor aprinse, si fotograful trebuie sa fie un maestru al manairii luminii, in primul rand, si apoi al aparatului fotografic.

Acum, stiti cu totii cum se face o fotografie, nu ?! Se ia aparatul, se pune la ochi, se focuseaza, se incadreaza si se declanseaza. Simplu, nu ? Buuun. Acum imaginati-va ca sunteti intr-o gaura mare in munte, intunecoasa de nici n-ati
stii ca v-ati bagat degetele in ochi daca nu v-ar durea, cu multe forme ciudate pe pereti si multe colturi bune de dat cu capul. Eh ? Cum e ? La fel, nu ? Se ia aparatul, se pune la ochi, se focuseaza, se incadreaza si se declanseaza,
doar ca ai si o casca pe cap si o frontala atasata pe aceasta.

Mic dictionar de termeni:
● “se ia aparatul” trebuie interpretat astfel: se ia trepiedul, se intinde, se cauta un loc de asezat, se instaleaza aparatul si se stabilizeaa, se blocheaza picioarele, se analizeaza cadrul si asezarea colegilor, se trag 2 injuraturi (nu faceti ca mine copiii !), se ia ansamblul in mana, se sar 3 pietre 2 balti si un rau, se reaseaza, se restabilizeaza, se reanalizeaza cadrul, si.. te declari obosit(a)
● “se pune la ochi, se focuseaza” este varianta scurta de a spune ca te asezi in genunchi, ridici usor casca (fara sa o dai jos), te chinui sa lipesti un ochi de vizor, rogi pe Joji sa se uite la tine, iti aduci aminte sa-l rogi sa aprinda si frontala, vezi un punct luminos, incerci sa folosesti focusul aparatului, focusezi de 3 ori pe langa, incerci sa luminezi personajul cu frontala de pe casca fara sa dai frontala ori casca jos, focusezi manual si te rogi ca focusul sa fie bun. Incepe sa se faca frig si te intrebi daca mai ai sosete in rucsac.
● “se incadreaza” este o forma speciala de focusare intrucat pe langa cele de mai sus te chinui sa-ti aduci aminte cum aratau peretii din jurul tau la lumina frontalelor colegilor, incerci sa luminezi cu frontala conturul peretilor in timp ce te chinui sa stai cu ochiul lipit de aparat si eviti sa desfacerera ansamblului casca-frontala, te intrebi daca picioarele manechinului sunt in cadrul, verifici existenta OSN (obiecte speologice neidentificate) in imaginea compusa, te intrebi cine si de unde da cu blitz-ul, obosesti si renunti sa te mai chinui spunand “eh, las ca facem o poza si vad eu ce mai
modific apoi”. Ah, si te intrebi daca trepiedul sta stamb sau aparatul sau tu si folosesti bula din dotare pentru planitudine si declari ca n-ai vazut cadru mai stramb de cand te stii.
● “se declanseaza” se refera exclusiv la apasarea butonului declansator dupa ce ai verificat ca si ceilalti sunt gata, au setat acelasi timp la timer si ca fiecare stie unde trebuie sa dea cu blitz-ul.

Foarte simplu si la indemana oricui ☺

Ca sa va mai dau niste argumente in favoarea lui “la indemana oricui” va mai spun ca tinuta mea a constat din 2 perechi de pantaloni termici, 3 perechi de soseste de ski (varianta semi-profi, supercalduroase), 2 perechi de talpici
cu lana si aluminiu, o bluza de corp termica, un polartec 100 si un polartec 200. Plus haina impermeabila, tip gore. In cap, sub casca, am utilizat o clasica simpla bandana pentru a reduce viteza de inghetare a urechilor, iar in buzunar am avut in permanenta o pereche de manusi pt momentele indelungi de stationare (sunt utile si prietenilor !). Desigur, asta pe langa echipamentul obligatoriu: cizmele de cauciuc de la Hornbach (s-au dovedit a fi foarte utile si foarte aderente, indiferent de conditiile de “trafic”) si salopeta de muncitor ce ajuta la limitarea murdaririi (dar nu cumva sa credeti ca apa nu trece prin ea ori ca tine de cald; recomand dublarea genunchilor si a fundului, caci tendinta natura e de a face poze de cat mai jos si de a te sprijini de diverse).
Dar asta a fost pentru friguroasa de mine, caci baietii avea (in medie) un tricou si un polar, pantalonii de trening si salopeta, si 2 perechi de sosete mai grosute.

In cele 4 zile am fotografiat in 3 pesteri. Ovidiu a fost un adevarat profesor povestindu-ne despre formarea pesterilor, structura lor si istoria speologiei romanesti. Un fel de seminar in aer liber. Iar la suprafata am invatzat si o groaza de flori. Cat despre fotografie nu va asteptati sa invatati toate secretele fotografiei (generally speaking) la acest curs si sa deveniti mari maestri: gasca de la SNS ar putea sa va povesteasca 3 ani si sa va invete tot felul de trucuri, dar la scoala asta mergeti ca sa invatati sa faceti fotografie in pestera, adica in anumite conditii speciale, nu fotografie in general ! Pt binele vostru si fericirea celorlati cursanti, invatati acasa (inainte) ce inseamna diafragma si ce corespondenta exista intre aceasta si timpul de expunere, cum se foloseste un blitz, ce inseamna ISO si cu ce ne ajuta/incurca toate butonasele de pe aparat. Iar daca atunci cand ajungeti acolo aveti deja cunostintele de baza referiotare la teoria incadrarii, veti castiga in cele 4 zile de doua ori mai mult decat ceilalti participanti ! Un ochi format si o mana sigura va vor garanta un procent de fotografii reusite net superior celor neinitiati, si recunostinta colegilor ce nu vor trebui sa va astepte o vesnicie ca sa fiti gata. Pana la urma este ca o specializare – daca nu stii bazele suficient de bine, iti va fi teribil de greu sa intelegi si sa inveti.

Din fericire noi am fost o grupa mica, fata de anii trecuti, si toti participantii aveau experienta fotografica indelungata, asa incat am putut sa ne concentram pe specificul fotografiei de pestera.

Ar mai trebui sa va spun ca pe mine m-au durut urechile de la atata…liniste. Semnalul este doar de la Orange si acesta doar in modelul “statuia libertatii”, iar internetul si televizorul au fost ca niste povesti urate usor uitate. M-am delectat doar cu verdele ierbii, culorile florilor, cantecul pasarilor si Pictura in Intuneric. Si din cand in cand ceva parfum de balega…

Nu stiu daca sa spun “din fericire” sau “din pacate”, dar in saptamana in care am fost noi cele 3 pesteri vizitate au fost mai degraba uscate. Prin urmare gradul de innoroiere a fost relativ scazut fata de anii trecuti, dar umiditatea e permanenta si frigul constant (in jur de 6-8º Celsius).

via DorDeDuca.ro
galeria foto: DorDeDuca.ro

Comments Off on Fotopestereala

Filed under photo