Tag Archives: Dublin

mic ghid Dublinez

M-au intrebat multi daca merita sa viziteze Dublinul/Irlanda si pentru cate zile. De fapt, majoritatea incep prin a intreba daca ai ce sa faci un weekend macar. Raspunsul? Da, da, da.

Dublinul nu-i mare si puteti sa-l vedeti destul de repede sau foarte greu, functie de preferinte. Exista destul de multe centre turistice (private) de unde se pot antama tot felul de tururi ghidate, si (cel mai important) de unde poti lua harti gratuite.
Cum nu stiu voua cam ce va place sa faceti cand ajungeti undeva am incercat sa insir mai jos cate un pic din toate. So, here we go…

Centru – la SUD de raul Liffey
Este zona centrala comerciala a Dublinului, cea mai scumpa si mai spalata. Primul lucru de facut in Dublin e o plimbare de la Trinity College pana la parcurile Stephen’s Green si Merrion Square. Pe axa asta sunt majoritatea punctelor de atractie din oras.
· La Trinity College + Book of Kells recomand turul ghidat facut de studentii de la universitate (include si acces la biblioteca). Ii gasiti imediat ce intrati pe poarta principala. Book of Kells este o carte foarte frumos desenata & colorata de calugari undeva pe la anul 800 DC, pe velum (piele). Nu stiu in ce masura asta va face cu ochiul ori ba, dar turul facut de studenti in curtea universitatii, cu toate povestile si glumele, face toti banii! As spune ca asta e un must!
· Grafton Street (strada pietonala), este strada de shopping principala. Merita si o oprire la Brown Thomas (cel mai luxos magazin din Irlanda), macar de clatit ochii…
· St Stephen’s Green & Merrion Square sunt ambele parcuri ingradite, in mijlocul orasului, stil Cismigiu, inconjurate de case in stil georgian, de care irlandezii sunt foarte mandri. Primul, St. Stephen’s Green este chiar la capatul Graftonului si are si un lac in mijloc. Vei gasi mereu ratuste si lebede – daca vremea e frumoasa va fi plin de irlandezi intinsi pe iarba. Merrion Square este la cateva strazi distanta si are si o statuie a lui Oscar Wilde foarte cautata de turisti – eu am vazut-o o data, cam din greseala, si nu as putea spune ca m-a impresionat major. Ce este insa fain la Merrion Square e de fapt randul de case in stil georgian care inconjoara parcul; astfel eu v-as recomanda mai degraba o plimbare in jurul Merrion Square decat prin.
· National Museum of Ireland – Archaeology, aka Muzeul de Arheologie este gratis si merita sa intrati macar pentru 10 minute sa vedeti “tezaurul” lor de la parter. Bratarile noastre dacice sunt precum Meli Melo versus Bulgari.
· National Gallery of Ireland, aka Muzeul de Arta, este si el gratis. Desi nu foarte mare (si cu o bucata inca in curs de renovare), merita o ora – doua, mai ales daca va place sa intrati prin muzee ssa admirati un Caravaggio de calitate.

Langa centru – la SUD de raul Liffey
· Temple Bar e o zona plina de baruri (inclusiv celebrul bar numit chiar The Temple Bar) in care trebuie sa va duceti. Din pacate zona e refacuta cu dedicatie turistica si e cam plina doar de turisti. Vineri si sambata seara dupa ora 12 e populata si de localnici care vin sa-si termine betiile dupa ce s-au inchis pub-urile lor. Must go. Si daca tot sunteti in zona, mergti pana la capatul strazii la Porterhouse.
Altfel, irlandezii nu apreciaza foarte mult ce s-a facut din zona asta si cum arata acum, tocmai pentru ca e prea comerciala. Este insa o varianta destul de usoara de a gusta ceva din muzica irlandeza. Atentie insa ca un pint aici va va costa 6-8eur in loc de 4-5 in alte zone.
· Dublin Castle este fosta resedinta a guvernatorilor englezi. Poti sa te plimbi doar prin curtea lui si sa intri si in biserica de langa, sau poti face turul lui. Ca sa nu fi dezamagit: la interior nu este superb, dar povestile merita. Atentie insa, pentru tur trebuie sa iei bilet imediat ce ajungi acolo, iar apoi abia te plimbi pana iti vine “programarea” la tur.
· Chester Beatty Library (gratuit) este de fapt un muzeu, al colectiei particulare a unui nenea numit Chester Beatty. Se afla in spatele lui Dublin Castle, are langa un mic parculet (a caruit poveste trebuie citita ca sa intelegi de unde zic unii ca ar veni numele orasului), iar eu il recomand cu foarte mare drag caci mi-a placut foarte tare. Corect ar fi insa sa vi-l recomand daca va plac cartile (inclusiv biblii), hartile si obiectele vechi de pe toate meridianele (de la everi pana la japonezi). La parter are si un mic restaurant cu mancare buna, multa si la preturi ok.
· Christchurch una din cele doua catedrale principale ale orasului, mai mica decat St. Patrick dar mai fotogenica. La 2-3 minute de Dublin Castle. Intrarea costa la ambele biserici nu chiar putin – cel mai fain e sa prindeti un concert daca tot e sa dati banii…
· St Patrick’s Cathedral este cea mai mare catedrala din Irlanda, la vreo 10 minute de mers pe jos de Dublin Castle, construita intr-o perioada destul de lunga ceea ce se vede pe afara destul de bine. Are si un parculet mic langa, foarte simpatic. Nu as vrea sa-va stric supriza de a va spune cine a fost diaconul bisericii pe la 1700 (wikipedia ajuta, daca vreti), insa daca ar fi sa-ti recomand una din cele doua biserici de vizitat eu ti-as recomanda-o p-asta. Sotul meu ar recomanda Christ Church-ul 🙂
Ah, e bine de stiut ca exista o aplicatie gratuita ce merita downloadata inainte de vizita.
· Guiness Storehouse e un loc in care daca nu te duci te va freca la cap toata lumea care a trecut vreodata prin Dublin ca ai pierdut cel mai misto loc de pe pamant. Dupa mine insa, nu e cine stie ce. Respectiv, dintr-o bucatica din fabrica Guiness au facut muzeu – din pacate nu-ti arata chestii reale (adica sa te plimbe prin fabrica), asa ca e usor dezamagitor. Partea care e super iubita de lume e paharul de Guiness proaspat de la final, pe care il bei in turnul de sticla de unde se vede frumos Dublinul. Faina berea, n-am ce zice. Altfel, e frumos facut si foarte modern, iar daca n-ai fost niciodata intr-o fabrica de bere si n-ai nici cea mai vaga idee cum se fabrica, merita.

Centru – la NORD de raul Liffey
· O’Connell Street e o strada mare care incepe de la raul Liffey si urca pana la Parnell. Spira din mijloc este de mandrie locala si un fel de “Coada Calului” de la Universitate.
· GPO, aka Oficiul Postal Central nu e cine stie ce ca si cladire, dar a avut un rol istoric important. Intrucat oricum treci pe langa el, merita sa bagi un nas inauntru. Are si un mic muzeu.
· Hugh Lane Gallery este galeria Dublineza de arta, gratis ca toate muzeele de stat din Iralanda, care merita si ea vreo ora de vizita.

Langa centru – la NORD de raul Liffey
· Jameson Distillery e tot un muzeu facut in fosta fabrica, numai ca aici chiar nu mai functioneaza nimic, pe cand la Guiness fabrica rasneste in spatele muzeului. Si aici iti dau sa bei, da’ nu bere ci whiskey 🙂 Dragut, mai putin apreciat decat Guiness-ul fiindca e mai mic si nu are turnul de sticla. Altfel, sunt cam la fel, desi Guinessul e un pic mai glamour – tot cu display-uri si ici colo un alambic mare de exemplificare.
· Collins Barracks, aka Muzeul de Istorie si Arte Decorative (gratis) e fain facut si puteti pierde o zi in el lejer. Veti afla multe despre irlandezi, dar trebuie sa-va placa sa va plimbi prin muzee si sa aveti un pic mai mult timp la dispozitie. Din pacate va ia cam 25 de minute sa ajungeti pana acolo, daca nu luati LUAS-ul (tramvaiul).
· Custom House, fosta cladire a vamilor, e cea mai mare cladire de pe malul raului destul de impresionanta pe afara dar in care din pacate nu se poate intra (e minister acum..)

In afara centrului – adica se ajunge cu tramvaiul/ autobuzul/ taxiul/autobuzul turistic sau cu mult mai mult mers dect standardul
· Kilmainham Gaol se afla destul de in afara centrului, insa e foarte faina si o recomand cu drag. Daca ati vazut cumva si filmul In the name of the father, cu Daniel Day-Lewis (si v-a placut), it’s a must. Barbata-miu zice ca turul ghidat e cam lacrimogen, eu cred doar ca vor sa scoata in evidenta istoria-ul zbuciumata a Irlandei pt independenta (au o istorie complicata!).
· Glasnevin Cemetery: spre mirarea multor oameni si intru generarea de multe priviri curioase, mie imi place sa ma plimb prin cimitire 🙂 Ok, acum ca v-ati oprit din ras, aruncati un ochi pe site-ul lor. E foarte misto locatia si e lipita si de gradina botanica – daca aveti o zi cu soare e ca o plimbare in parc! E un loc pe care il recomand cu drag oricui are timp – buba e ca-i bine off-center, asa ca la doua zile s-ar putea sa fie nitel cam mult. Asta mai ales daca idea de a vizita un cimitir vi se pare creepy!
· Docklands este zona cea mai noua a orasului (si veche istoric, vorbind), respectiv zona fostului port refacuta masiv si cu planuri de extindere. Merita de vazut cladirile si podurile (in special Samuel Beckett, care desi nu pare poate pivota si lasa navele sa urce pe rau), si Grand Canal Square cu piata teatrului care este spectaculoasa. Zona nu o sa va semene cu nimic din Dublin. Pare practic o alta lume.
· Phoenix Park se spune ca este cel mai mare parc imprejmuit din lume. Si daca nu e asta, atunci e sigur parcul cu cele mai multe caprioare din centrul unei capitale: vreo 400. Merita o plimbare pe vreme buna, preferabil cu bicicleta.

Langa Dublin
Pentru ce inseamna langa Dublin, merita cu o masina inchiriata sau cu un tur. De vazut ar fi:
· Glendalough cu ruinele unui vechi centru monastic (vechi de vreo 1000 de ani) si trasee de plimbare, la sud de Dublin in muntii Wicklow. Zona arata foarte fain si o recomand oricui ajunge prin zona, mai ales pe ceata!, dar iti cam trebuie aproape o zi sa te bucuri din plin de ea.
· Russborough House, Powerscourt Estate sau Castletown (oricare dintre ele) sunt foste resedinte nobiliare cu gradini somptuoase, bune de plimbat intr-o zi cu soare si clatit creierii.
· Howth e un sat pescaresc (acum aflat in Dublin, oficial) dragut mai ales vara cand e ceva soare, cu port si foci, peste bun, trasee de plimbare pe dealuri. Din pacate se ajunge cu trenul in vreo 20 minute, deci cam departicel pt cineva care nu sta mai mult.
· Dún Laoghaire merita pt o plimbare pe malul apei/dig, vazut portul de ferry-uri si vizitat Muzeul Marinei facut intr-o fost biserica, macar ca sa ajungeti odata aproape de un far.

Acum ca v-am facut povestea vietii, hai sa va mai zic si ceva lucruri mai practice, utile odata ajunsi acolo.

Siguranta
Zona centrala (pe axa Trinity College – Grafton Street – Stephen’s Green) este sigura la orice ora. Zona de Nord de Liffey (in jurul Spirei) si in sud zona din jurul Guiness Storehouse (cartierul numit Liberties, care incepe cam la Catedrala St. Patrick) e mai colorata si nu recomand plimbarea pe acolo dupa ora 8, mai ales ca nici nu prea ai ce vedea. Temple Bar e destul de sigur dar nu arata fantastic seara dupa 9-10 in special in weekend, cand devine un fel de Lipscani plin de betivi.

Clima
Cam ca in Londra, in general cu vreo 2 grade mai rece, ploua mai des decat la Londra dar in cantitati mai mici. Umed si in general vantos si foarte schimbator. Doua grade la Dublin sunt cam ca -2 la Bucuresti. Zicala locala e ca daca nu iti place vremea trebuie sa astepti zece minute.
 

Transportul
Din fericire centrul e destul de mic/compact si puteti sa ajungi pe jos cam peste tot. Ceea ce inseamna ca nu prea veti avea nevoie de altceva decat de Airlink-ul de la aeroport spre oras (face cam 50min).

Din anumite zone se face cam mult cu autobuzul pana in centru, din simplul motiv ca autobuzele vin rar iar sistemul de autobuze este jalnic, absolut toate liniile radiind din centru spre periferie. Daca aveti nevoie de tansport ideal ar fi sa va cumparati un LeapCard – e 5euro garantia, apoi il incarcati cu cat vreti (pt 2 zile vreo 10euro ar fi suficienti) si la fiecare urcare in autobuz ii spuneti soferului pana unde vrei sa mergeti si el va deduce suma. Daca luati tramvaiul trebuie sa dati cu cardul si la intrare si la iesire. Altfel, pe autobuze se poate plati si cu cash – vedeti insa ca soferii nu dau rest si trebuie sa aveti mult maruntis la voi. Taxiurile sunt cam scumpe, mai ales daca le compari cu Bucurestiul.

Daca nu aveti foarte mult timp sau nu aveti chef sa va plimbati de unii singuri, s-ar putea sa merite sa luati un tur ghidat organizat (nu stiu ce/cum va place voua, dar eu foarte rar imi iau vrun tur – prefer sa ma plimb prin oras cu harta in mana; cand n-ai suficient timp asta cu turul pare sa fie o optiune foarte cost & time efficient). Aveti urmatoarele optiuni:
· autobuzele rosii Hop On-Hop Off City Sightseeing sunt ale unei companii care detine conceptul la nivel mondial
· autobuzele verzi Hop On-Hop Off Dublin Bus ale RATB-ului local au, pe langa tururile clasice si unele care va scot nitel in afara orasului si va duc fie la Malahide Castle, fie la Powerscourt Gardens. Oricare din ele merita, dar va ocupa juma de zi…
· tururile organizate de Pad Liddy, cel mai cunoscut ghid dublinez, foarte simpatice si bine documentate.
· tururile VikingSplash, respectiv o masinuta amfibie galbena, in care iti pun in cap un coif de viking la urcare, si apoi va plimba prin tot orasul punandu-va la fiecare 5 minute sa strigati din toti rarunchii de o sa va invidieze toti trecatorii. E foarte fun!

Si la urma ce-i mai important: D’ale gurii si gatlejului.
Ce zic eu ca nu trebuie sa ratati in Dublin, din punct de vedere mancare, sunt burgerii si friptura de vita (ideal in sange, daca va place). Altii zic ca fish & chips. Si ciocolata de la Butlers. Si scone-urile cu gem si frisca. Avem deci:
· Porterhouse – atentie, exista si un restaurant portughez numit Porto House (fain si el!), sa nu le incurcati! Au trei locatii in Dublin dar v-o recomand pe cea din Temple Bar – au si muzica seara, mancarea e buna, midiile sunt delicioase, crevetii picati sunt geniali, au si stridii daca va plac (sau n-ati mancat niciodata), si trebuie neaparat sa incercati sample-urile de bere. Daca sunteti doi si va luati doua sample-uri, faceti de 8 tipuri diferite de bere! Mai au o locatie langa Trinity, dar nu e la fel de faina.
· Bobo’s Gourmet Burgers – cel la care se ajunge cel mai usor este pe Dame Street, adica strada ce porneste din fata Trinity-ului. Au niste burgeri minunati!
· Gourmet Burger Kitchen – gasiti unul pe a doua strada la stanga din Grafton, cum plecati din Trinity (hm, sper ca e chiar a doua!), si inca unul in mijlocul Temple Bar-ului, in piateta centrala. Tot de burgeri minunati!
· Bewley’s – chiar pe Grafton, greu de ratat. Mancarea este ok, dar cafeaua si prajiturile sunt foarte faine. Din pacate e cam turistic si plin tot timpul. Insa e fain sa stai la etajul 1 sa privesti lumea
· Butlers – e un lant de cafenele de care te lovesti la tot pasul. Ciocolata se vinde si la bucata (mie imi place aia cu lamaie si cea cu sare, iam-iam) si la cutie, dar cel mai fain e sa beti o ciocolata calda la ei (la fiecare bautura calda cumparata primiti gratuit o bomboana) intr-o pauza. Eventual cu marshmallows in ea (da, incep sa salivez..). Si capucino-ul e foarte bun, atentie insa ca daca va luati large va ajunge la amandoi.
· Beshoff – chiar in buricul targului, pe O’Connell Street, are numai peste prajit cu cartofi prajiti (ok, parca mai au si ceva creveti).
· Leo Burdock Fish – tot un un fish & chips precum Beshoff, gasiti unul langa Christ Church, pe coltul de vis-à-vis de catedrala. E insa “to go” – nu stiu cred ca intre timp sa fi bagat si vrun scaunel.
· Epicurean Food Hall – mancare de toate felurile, la farfurie pe care ti-o umplii singur sau all-you-can-eat, preturi bune si fiind cu autoservire se misca repede. Asta e o locatie pentru nepretentiosi si doar pentru mancat la pranz cand ti-e foame. Nothing special though…
· pentru o mica pauza de odihna plus eventual achizitia de carti si muzica, intrati la Eason-ul de pe O’Connell si duceti-va la ultimul etaj. In stanga este o mica cafeteria – va recomand scone-urile cu frisca si gem, iar in dreapta Tower Records – cred ca cel mai bun magazin de muzica din Dublin (magazinul mare si cel mai plin este langa Trinity, if interested).

Ca si Pub-uri, pe langa Porterhouse-ul de mai sus, recomand:
· The Cobblestone – aproape de muzeul distileriei Jameson, este un loc mai putin umblat de turisti si inca suficient de autentic. Muzica din cand in cand, bere buna, dar fara pic de mancare!
· O’Donoghue’s – aproape de Stephen’s Green, foarte plin cam oricand si cu destul de multi turisti in el, e fain si inca pastreaza mult din autenticitate
· Kehoe’s – parte dintr-un mare lant britanic de pub-uri la acest moment, e un punct major de intalnire al irlandezilor si foarte fain la interior
· Hole in the wall – e un local f fain, off center, la marginea Phoenix Park-ului, apreciate de localnici, cu o selectie buna de bere si impartit in pub si restaurant.
· The Brazen Head – ei se lauda ca ar fi cel mai vechi pub din Dublin. Arata asa pe alocuri, dar mancarea e buna, berea proaspata si desi numarul de turisti e mare atmosfera este pe cat se poate de irlandeza. Intrati in prima bucatica de bar pe dreapta pt mai multa intimitate sau stati in curte cu toata lumea sa va simtiti cu adevarat irlandezi 🙂

Apropo, regula in Irlanda este ca apa de robinet (tap water) este gratuita – asa oriunde ati fi o veti primi gratis. Iar Irlanda fiind o insula unde ploua mai mereu, apa e chiar buna!
In 2015 s-a introdus o taxa pe apa (pana atunci nu exista conceptul) ceea ce ar putea face ca in timp localurile sa nu mai ofere apa gratis si sa treaca pe apa imbuteliata contra cost, cum e si la noi. Depinde cat de frica le e de reactia publicului si cat vor trebui de fapt sa plateasca. Sunt curioasa si eu sa vad cum va evolua…

Si…. cam atat 🙂 Ce zici, va prelungiti sederea cu inca 1-2zile??

Comments Off on mic ghid Dublinez

Filed under eat, history, Irlanda, other..., read / see / do, travel

Sf. Patrick

Saint Patrick sau Paddy, cum il numesc irlandezi a fost un misionarul catolic cu cel mai mare succes la crestinarea Irlandei, motiv pentru care a devenit si unul din cei trei sfinti principali ai tarii si majoritatea il considera ca fiind THE nenea care a crestinat Irlanda.

Daca intrebi un irlandez despre Sf. Patrick s-ar putea sa stie cam cat stim noi despre Sf. Andrei. E al nostru, il serbam, stim cand, dar nu putem sa dam detalii. Doar d-asta exista Wikipedia, nu?!
Acum, care e legatura intre memoria colectiva si nenea Patrick? Pai simplu, pana acum nu foarte multi ani aceasta era o sarbatoarea religioasa, lumea se ducea la biserica, pub-urile erau inchise si nu se purta verde. Conform internetului se pare ca prima parada s-a tinut in America (pt cine nu stie povestea cu Marea Foamete din 1845-1852, recomand o citire scurta a Wikipedia, iar pt cine nu are rabdare sa citeasca tot, macar sectiunea cu emigrarea), iar in timp a venit si in Irlanda ca o hai sa-i spunem sarbatoare comerciala.

Ce stie cam toata lumea despre aceasta zi e ca totul devine verde si ca se bea. Mult. Bere, deobicei, dar nu neaparat. Dar se bea f mult.
Bun, tinerii localului nu au neaparat nevoie de un motiv pentru a sta vineri/sambata noapte in bar si a da bere dupa bere pe gat, pana se inchide localul, dar Sf.Patrick este ocazia de legitimizare a acesturi sport. Unde sa mai punem zecile de mii de straini ce vin aici cu aceasi intentie.
Ce ii diferentiaza insa pe localnici de ceilalti, este zambetul de pe buze si civilizatia de care dau dovada chiar si cand drumul este sinuos si capul greu. Majoritatea isi cer scuze daca te-au lovit in balanganeala lor betiva, mai niciunul nu face scandal si nu are iesiri beligerante.

Cat de verde, fiecare o interpreteaza cum poate: de la chiloti la soseste, de la hanorace la peruci, bere (in State, nu si in Irlanda) si orice va mai trece prin cap.

Local, primaria Dublinului s-a conformat si a luminat in verde toate cladirile principale din oras.
In Chicago insa pana si raul se inverzeste. Aici e verde de la mama lui..

Oficial insa, scopul festivalul Sfantului Patrick este “de a arata talentele si realizarile poporului irlandez atat pe plan local cat si international, si de a fi o scena de expunere a multiplelor talente ale irlandezilor, indiferent de varsta sau starea sociala”. Sa mai zica careva ca doar noi avem limba de lemn!
Aparut in Dublin abia in 1995, in momentul de fata festivalul este un amestec de muzica, dans si performance-uri diverse incununate cu o mare parada la sfarsit si stropit cu bere din belsug.

Nu va imaginati ca in festival canta (acasa) U2, Sinéad O’Connor, Thin Lizzy, The Cranberries, Van Morrison, Enya ori The Dubliners si nici ca puteti vedea dansand echipa Riverdance – ei par mai degraba sa faca parte din grupul de oameni care fuge din Dublin cand e festivalul precum fug in concediu sighisorenii nostrii in timpul festivalului medieval.
Canta insa tot felul de trupe mai nou sau mai vechi infiintate, nu neaparat cu o imensa priza la public, exista cateva incercari de dansuri, nu se da cu artificii (caci irlandezii sunt mai mult decat stresati de riscul de incendiu) si sunt tot felul de trupe locale si internationale care danseaza, se sclambaie ori au tot felul de performanceuri pe la diverse colturi de strada. Iar romanii scot si ei un ban cu roata mare, busitoarele si vata de zahar verde 🙂


Evenimentul principal (pe langa bautul de bere, desigur) in constituie parada din chiar ziua sfantului, aka 17 martie. Parada e impartita in doua: The People’s Parade si.. parada oficiala. In prima poate participa oricine s-a inscris (din timp) si nu este rezident in Irlanda, a doua e organizata de festival cu participarea consiliilor locale. Prima e mai traznita si mai dezorganizata, a doua este foarte elaborata dar cam abstracta; totusi este impresionanta.

pozele mari le vedeti pe dordeduca.ro

Se spune ca anul acesta au fost peste 500.000 de spectatori si aproximativ 8.000 de participanti, dar ca lapovita de la prima ora a redus mult numarul irlandezilor prezenti.
Cu toate astea orasul a fost arhiplin, verde din cap pana in picioare si bine afumat la sfarsitul zilei.

Si ca sa vedeti ce inseamna campanie turistica (anul acesta in Irlande si peste tari se desfasoara o campanie numita The Gathering), baietii au aranjat inverzirea a cateva monumente internationale printre care Piramidele si Sfinxul din Egipt, Turnul din Pisa, Burj Al Arab si palatul printului de Monaco.

Asadar, anyone pt o grupa de ciobanasi si tarancute romanesti asortati cu opinci verzi care sa participe in parada de anul viitor?! Asa, de fun. Si, poate cu ceva marketing de calitate, scoatem si de o sponsorizare de la Guiness (care am inteles ca anul asta a bagat bani buni in evenimentul omonim din Bucuresti). Astept inscrieri..

extra, de final: culoarea sfantului Patrick este albastru, nu verde. Exista cateva nuante de albastru care se numesc albastru sf. Patrick. Verdele se pare ca vine de la trifoiul cu 3 foi pe care sfantul l-a folosit sa explice trinitatea (3-in-1, cum s-ar zice in ziua de azi).

Comments Off on Sf. Patrick

Filed under Irlanda, read / see / do

vreme

Stiu ca acasa sunt 17grade, au aparut ghioceii si lumea a ascuns cojoacele in dulap, dar acum acum 15 minute la Dublin ningea cu fulgi mari.

Acum s-a oprit si arata asa:

Sunt insa 0 grade, maxima zilei este de 1grad (cu real feel de -8) si INMH-ul local a dat cod portocaliu. Avand in vedere ca miercuri incepe festivalul Sfantului Patrick, cred ca au facut-o intentionat: aveau doar verde si le lipseau albul si portocaliul.

Comments Off on vreme

Filed under Irlanda

a nins

A nins putin de dimineata, de la 7:30 la 8:00. Apoi a mai nins vreo 10 minute undeva in jur de ora 9. Acum vad ca revine din nou ninsoarea, cu fulgi mari dar cam inghetati (care aterizeaza pe balconul meu precum picaturile unei ploi de vara).

M-am bucurat atat de tare inca nu m-am putut abtine sa fac cateva poze. Voua probabil nu spun nimic. Si mai sunt si proaste calitativ. Pentru mine inseamna probabil singura zapada pe care o voi vedea in Irlanda. Asa ca ma bucur ca un copil mic!



Comments Off on a nins

Filed under other...

Killiney hill


Azi am fost la plimbare pe Killiney Hill.

M-am intalnit cu cateva membre IWC si am luat-o lipa-lipa la pas prin Dalkey in sus pe deal, pana la intrare in parcul Killiney, apoi am urcat la obelisc si am coborat pe diagonala inapoi in oras. Nu cred ca ne-am plimbat mai mult de 1h30′, dar am avut noroc de cateva raze de soare iar ploaia a asteptat constiincios sa intram in The Corner Note pentru pranz inainte de a se pune pe turnat.

Insula Dalkey este la doar 300m distanta de mal, accesibila via barcuta si locuita doar de cateva capre salbatice.

Cu ceva bafta de vreme, privelistea din varful dealului este spectaculoasa: golful Killiney si muntii Wicklow intr-o parte, golful Dublin-ului si orasul in cealalta; nori intr-o partea, soare dincolo.

Obeliscul de pe “varf”.

Golful Killiney este supranumit Golful Napoli Irlandez, intrucat seamana foarte tare cu golful cu nume omonim de pe coasta Amalfi. Desigur, nu au stancile din Sorrento, casele cocotate pe stanci imposibile ori strazile inguste pe care nu incape decat un scuter, nu au nici soarele si caldura italiene, dar are un aer de vacanta si arata frumos.

Golful Dublin si portul Dun Laoghaire sunt una din cele mai aglomerate cai de access catre Irlanda (poza asta si cea de mai sus au fost facute la interval de 5 minute – cam asa e vremea aici: soare intr-o parte, gri tuciuriu in cealalta).

Iar la baza parcului se afla cariera Dalkey, sursa pietrei din care s-a facut cheiul estic al portului Dun Laoghaire si locul de intalnire al cataratorilor dublinezi. Cred ca merita venit in vara la un cocotz mic – e granit, roca nu f des intalnita in muntii nostri, iar peretii au maxim 40m inaltime. Serpi nu exista in Irlanda (deloc).

Comments Off on Killiney hill

Filed under hiking, Irlanda, read / see / do

la inchisoare

Duminica a fost o zi foarte frumoasa in Irlanda: aproape 10˚C, soare si doar cativa nori rataciti pe cer. Drept urmare ne-am hotarat sa profitam de vremea buna si sa iesim din casa. Si ce loc mai bun putem gasi decat.. o inchisoare?!

Eh, dar nu e orice inchisoare, este inchisoarea Kilmainham transformata in muzeu. Ei se lauda ca este una din cele mai mari inchisori neutilizate din Europa, dar in afara pare ca este mai cunoscuta pentru musafiri precum U2 (in videoclipul A Celebration), Daniel Day-Lewis (in In the Name of the Father) ori Liam Neeson (in Michael Collins).

Daca treceti prin Dublin, va recomand o vizita: inchisoarea asta muzeu arata minunat, rar ghizii locali parca au facut o facultate speciala – povestesc natural si frumos, stiu sa puna accentul pe istorie dar sa mai faca si o gluma-doua, te implica in poveste si nu te trateaza ca pe un copil handicapat care oricum nu e capabil sa priceapa lucrurile atat de bine ca ei.
In 1796 cand s-a deschis inchisoarea se pare ca era printre cele mai moderne ale vremii, adaptand noua teorie a inchiderii individuale a detinutilor (fiecare cu camera lui vs metoda “invechita” a inchiderii tuturor intr-o singura camera) si a luminii ca sursa de recuperare, desi spanzuratul de grinda de la intrate s-a practicat aici ca metoda de executie (si distractie) publica pana in 1865, iar geamurile au aparut la ferestre abia la 50 de ani mai tarziu.

Pana in primavara lui 1916 prin cladire s-au perindat infractorii banali: cersetori, violatori, datornici, hoti, criminali fara istorie. Exceptia o fac anii 1845-1852 (Marea Foamete), cand pare-se ca era mai bine la interior decat afara.


Daca n-ar fi fost anul 1916 (Pastele, mai exact) probabil ca inchisoarea n-ar fi muzeu acum. Respectiv: in plin razboi mondial (primul), cu cateva mii de irlandezi pe front in Europa (in armatele Angliei, Frantei si chiar a Rusiei), in vremuri nu tocmai de bunastare si dupa vreo 5 (depinde cum le numeri) revolte esuate impotriva englezilor, un grup de intelectuali pune de o razmerita in Dublin, ocupand cateva cladiri importante. Nu si inchisoarea insa. Englezii inabusesc revolta facand praf cladirile respective si o bucatica de oras, ceea ce-i face pe localnici sa nu tocmai aprecieze elanul revolutionar, injurandu-i pe capii revoltei la scena deschisa. Totul pare sa se termine aici, insa englezii au buna inspiratie de a-i executa pe toti liderii in curtea inchisorii, nerespectand nici o serie de promisiuni minore facute acestora (precum dreptul la ultimele 10minute din viata cu iubita). Era prima saptamana de dupa Paste si irlandezii inca cu gandul la sarbatorile sfinte, asa ca moartea ii transforma pe idealistii naivi in eroi, iar spiritele par sa se infierbante din nou.
Toate bune si frumoase, liniste si pace, pana in 1918 cand un partid (Sinn Fein) codus de singurul lider al fostei revoltei ramas neciuruit (pe motiv de pasaport american si britanici care doreau sa-si tina aproape noii aliati), castiga majoritatea locurilor Irlandei in parlamentul de la Londra, dar refuza convocarea si mai iese de-o revolta mica numita in istorie Razboiul de Independenta al Irlandei. Inchisoarea isi joaca in continuare rolul, inca de partea britanicilor.

Finalul glorios este in 1922, cu Razboiului Civil: jumatatea Irlandei care facuse pace cu englezii la finalul Razboiului de Independenta se bate cu cealalta jumatate, care era convinsa ca se putea obtine mult mai mult. Se declara legea martiala si, intr-o ironie amara a istoriei, in numele aceluiasi ideal, in curtea inchisorii camarazii de ieri se impusca unii pe altii.

Cat de noi, nu cred ca ne-am bucurat mai mult vreodata sa iesim de undeva decat duminica cand am iesit din inchisoare – gradele de afara nu au reusit sa penetreze peretii grosi ai inchisorii, asa ca desi eram destul de bine imbracati dupa turul de 1h juma eram inghetati bocna si ne visam pe plaja la 2Mai…

Comments Off on la inchisoare

Filed under Irlanda, read / see / do

carti postale

Colectia Muzeului de Arte Decorative si Istorie din Dublin are o sectiune dedicata istoriei militare de la 1550 pana in zilele noastre ce cuprinde peste 1000 de obiecte utilizate in diverse campanii militare, de la uniforme si arme pana la mobila pliabila (Ikea ar fi invidioasa!) si tacamuri de campanie (cu coada detasabila).

Expozitia parca e gandita nu sa te invete istoria ci sa te ajute sa o intelegi. Din pacate nu am loc aici sa va povestesc cat de fascinata am fost…

Cam pe la sfarsitul expozitiei mi-a atras atentie aceasta carte postala trimisa de un marinar in cel de-al doilea razboi mondial.

Se pare ca exista o serie intreaga de asemenea vederi produse de Fratii Tichnor din Boston in perioada 1930-1945, create atat pentru soldati cat si pentru turisti, cu texte personalizate.

Sa mai zica cineva ca in razboi nu exista umor!

Comments Off on carti postale

Filed under history, Irlanda, read / see / do