Tag Archives: Cuba

Havana


Cu o populatie de aproximativ 2,1milioane si un pic peste 1milion de vizitatori pe an, Havana a fost un oras superb in tineretea secolului trecut si inca pastreaza mult din gloria trecuta, chiar daca e bine decazuta. Cu marele avantaj al lipsei de cutremure, orasul vechi este unul din cele mai frumoase orase pe care le-am vazut. Ca dovada, Natiunile Unite l-au inclus in lista UNESCO World Heritage

Cand ajungi pe aeroportul Jose Marti te loveste mai intai umiditatea. Apoi te asezi apoi la coada de verificat pasapoartele si dupa 30′ de stat la coada, iti aduci aminte ce insemna sportul asta pe caldura varatica din Bucuresti, cum transpirai la coada la Administratia Financiara in ’93 si ce viteza uimitoar de inceata reuseau sa aiba tanticile de acolo (deadslow, pt cine cunoaste).
Cam pe cand te-ai saturat, treci in sfarsit de controlul pasapoartelor si te inghesuiesti langa banda rulanda sperand ca bagajul tau nu s-a pierdut in tranzit. Dar cum nu-ti spune nimeni ca bagajele vin pe 2 benzi, nu doar pe una, si ca (uneori) unele (mai multe) bagaje sunt date jos de pe banda si puse teanc, dupa alta jumatate de ora esti fleasca de la gandurile de petrecere a concediului doar cu bluza de pe tine si incaltat in bocanci. Noroc insa cu instinctele romanesti de “nu mi-o fi luat vreunul bagajul, ia sa verific eu”.

Apoi, cum aeroportul este la aproximativ 15km de oras iar transportul in comun este aproape inexistent, transportul se face cu taxiul la aproape nenegociabilul pret de 25CUC/cursa. Cu incercarea taximetristului de a nu-ti da rest la destinatie – vorba aceea, tu esti turistul bogat ce abia ai schimbat bani si nu are marunt, iar el e sarmanul sarac ce stie ca deobicei poate profita, incepe aventura cubaneza si relatia cu majoritatea localnicilor: ei cer dublu, tu negociezi; ei iti umfla nota, tu faci de trei ori calculul si verifici cu grija ce au pus pe ea; ei iti cer de 2-3ori pretul apei, tu le aduci aminte ca ai cumparat-o cu o zi inainte la pretul “normal” si ca nu le dai cat cer; ei iti ofera trabucuri si taxi la fiecare 5m, tu refuzi politicos pana cand ti se ia de atata politete din partea ta. Si tooooot asa…

Primele nopti de cazare in Havana ni le-am rezervat inainte, si a fost o idee buna. Caldura ne-a doborat instant, asa incat mersul cu rucsacii in spate si urcatul a nenumarate scari in cautarea de cazare ar fi fost o idee f proasta.
Am stat intr-o casa particulara, respectiv un fel de pensiune. Mai precis, de vreo 2 ani cubanezii au voie sa inchirieze cateva camere turistilor. Noi am avut o camera “nou” construita pe acoperisul unei cladiri coloniale din centrul vechi al orasului, la 1 minut de Plaza Vieja (Piata Veche), cu apa calda si aer conditionat. Fara sapun, dar cu h.i. si prosoape curate (chiar daca nu stralucitor de albe). Si, pentru deliciul copiilor, casa este dotata cu 5 caini chiuwaua, 1 veverita, 2 papagali, 2 pisici siameze si 5 broaste testoase.

Micul dejun consta din 3 fructe (pepene, banana, mango, papaya, guava sau ananas, in functie de ce exista la vanzatorul din colt), 1 chifla, 1ou ochi/prajit, miere si cafea. Aproape suficient, sigur nu pt fomisti, am constatat apoi ca asta e modelul peste tot in Cuba, mierea lipsind insa cu desavarsire in majoritatea celorlalte locatii. Din pacate, organismul meu nu a apreciat prea mult standardul cubanez si dupa cateva zile de oua m-a injurat prieteneste si m-a atins cu o usoara alergie – in concluzie eu nu vreau sa mai vad oua urmatoarea luna nici sa ma impuste careva!

Cazati si invigorati de un dus, dupa aproape 12 ore in avioane si dormit in tot felul de pozitii dubioase, ne-am luat palariile pe cap, aparatul de gat si am plecat sa vizitam orasul. Proasta idee, caci era 3 dupa-amiaza, momentul de maxim al soarelui si caldurii. Asa ca ne-am topit precum untul la soare, iar pe la 5-6 eram inapoi in camera in stare de legume stafidite. Cand s-a mai racorit nitel am plecat sa mancam si sa vizitam ce nu reusisem cu cateva ore inainte, dar am ajuns sa ne invartim juma de ora si apoi sa ne oprim la o bere rece si o prima mostra de bucatarie “fina” cubaneza…

A doua zi am fost total dezogranizati, toropiti si lipsiti de orice elan. Am luat-o perpedes la vazut orasul, dintr-o parte in alta, sa-i luam pulsul si aroma, dar dupa ce ne-am dat seama ca picarea de cu o zi inainte nu era doar de la drum ci si de la caldura cu care ne dezobisnuisem total, am infulecat o inghetat si ne-am hotarat sa practicam clasica metoda de racorire pe baza de muzee. Prin urmare si asa deci, n-a fost vorba despre greci, ci de Muzeul de Arta Frumoase, respectiv sectia de arta universala. Un muzeul ok, intr-o cladire fantastica.

Am vrut sa vizitam si Capitoliul, dar din pacate acesta este in restaurare pana in 2015, asa ca a trebuit sa ne multumim cu o invartire de jur imprejurul lui.
Langa el am descoperit insa un fost & in curs de revigorare cartier chinezesc – la mijlocul secolului XIX cateva bune zeci de mii de chinezi au fost adusi cu (cu contracte pe 8 ani) sa inlocuiasca sclavii negri de pe plantatiile de zahar. Revolutia comunista si nationalizarile ulterioare nu au fost insa foarte apreciate de mici chinezi iubitori de negot liber, asa ca in 2002 se pare ca in Havana se mai numarau doar vreo 300 de perechi de ochi oblici.

Invatandu-ne, aproximativ, lectia, in ziua urmatoarea am plecat devreme de acasa. Cam pe la 9 🙂 Si am incercat sa aplicam strategia pe racoare la plimbare, pe caldura la cultura ce s-a dovedit atat de utila in alte colturi de lume. Am cutreierat deci strazile din Habana Vieja, aka orasul vechi, am admirat casele, oamenii si masinile, am facut poze si am incercat sa gasim o locatie cu mancare mai acceptabila.

La mijlocul zilei am intrat la Muzeul Orasului, fostul Palat al Capitanilor Generali, actualul Oficio del Historiador, un muzeu care impresioneaza in primul rand prin opulenta pe care nu te astepti sa o vezi in Cuba, pastrata totusi cumva in timpul comunismului ca dovada historica a trecutului (bughez?!).

Usor mai racoriti, dar inca cu gandul la racoare (nu as fi crezut ca-mi va fi dor de racoarea irlandeza pana atunci!) am decis sa luam la pas Malecón-ul, aka faleza de 8km a Havanei, punctul de intalnire a inamoratilor, a pescarilor si poetilor deopotriva.



Acum, oricat de romantic o fi Maleconul la apus, tot nu poti sa nu ti se stranga inima cand vezi casele mancate de apa sarata, sa ignori murdaria de pe jos si nici sa scapi de coco-taximetristii insistenti.
Ghidurile spun ca asta e cel mai bun loc sa vezi toata menajeria Cubei si tind sa le dau dreptate: de la masini din anii ’50 pana la Mecedesuri moderne, de la haine rupte si pajituri vandute din foste carucioare de copii, la restaurante cu aspect f modern si iPhone 5 cu husa Swarovski.

Si cum se poate termina mai romantic o seara petrecuta pe malul marii decat cu o bere cartierul cel mai decadent al Havanei in anii ’40-’50, Vedado, la o terasa ce mi-a amintit de terasele din Costinesti din Mamaia prin anii 2000?!

Decisesem deja cu o zi inainte sa plecam spre Valle de Vinales a doua zi, asa ca seara ne-am facut cuminti bagajele, am antamat cazarea pentru intoarcerea in Havana de la sfarsitul concediului si am adormit glorios in zumzaitul aerului conditionat…

Comments Off on Havana

Filed under travel