Borneo 2011

In vara inca nu reusisem sa ne facem planul de concediu. Ne gandisem sa schimbam continentul asa incat cautam bilete de avion pentru Peru, dar eram total demoralizati de preturile foarte mari: nimic sub 1300euro, dus-intors, oricate combinatii am fi facut si desi ne uitam de cateva luni si cam pentru aproximativ oricand. In plus dupa cercetari amanuntite am ajuns la concluzia ca cei 1300euro pt biletul de avion sunt doar inceputul unei calatorii ce presupune costuri maricele inclusiv in varianta cu rucsacul in spate.

Intr-o zi, insa, am primit newsletter-ul Turkish Airlines (THY), cu o oferta buna pentru Kuala Lumpur: 635euro/persoana dus-intors. Intr-o doara i-am dat forward lui Costin, el a parut interesat si a zis ca ne uitam acasa. Seara mi-a zis ca ar fi o idee sa mergem in Borneo (fusese pe lista noastra si anul trecut, dar din motive de timp, ghizi, cunoastere si costuri o scosesem. Am verificat zborurile din KL catre Borneo, am decis ca prima oprire trebuie sa fie Mulu Park, am gasit si zborul necesar si am luat biletele de avion…

KLIA
pe drum spre Borneo, 6 septembrie 2011

10:45 Bucuresti – 14:00 Istanbul – 05:40 Kuala Lumpur. Urmatorul zbor, spre Miri, este la 10:45. Noroc cu diferenta de fus orar, ca altfel ar fi 24 de ore de la plecare. Iar in aeroport sunt vreo 20°C… Te-ai astepta ca fiind la tropice, in pantaloni lungi, tricou+camasa cu maneca lunga si bocanci in picioare sa nu ai nici o problema in a dormi cateva ore pe o bancheta. Ei bine, dupa mai putin de o ora imi clantaneau dintii, dar ma chinuiam sa ma abtin ca sa nu-l trezesc pe Costin ce adormise la mine in brate. Pana la urma cred ca a inghetat si el, si am plecat sa ne plimbam…

Suntem la Jonker Walk, langa poarta B5 si al naibii de Wi-Fi nu merge. Am gasit noua editie LP pt Borneo si acum analizam diferentele la o canuta de white coffee, facand planul de bataie si incercand sa ne incalzim cat de cat.

Diseara e Miri, maine e intrarea in Mulu Park, cu Canopy walk, Wind cave, Clearwater cave, Deer cave, Lang’s cave si Pinnacle trail. La Headhunter’s trail am renuntat pe motive de costuri, dar vedem noi acolo. Apoi revenim in Miri, dam o fuga in Brunei, probabil ceva Kuching si Kota Kinabalu, poate intra si de o insula tropicala pustie si ceva scuba. Dar om vedea…

Miri
6 septembrie 2011
The Highlands
45RM/camera/noapte
mic dejun inclus

Khan’s Islamic Restaurant
Roti Telor Cheese – 3RM
salted Lasi – 3RM
Chicken Vindalo – 12RM

Ne-am cazat, am vizitat Tua Pek Kong Temple (dezamagitor, caci nu se vede urma de mare cum spune LP-ul; si nici nu prea reusim sa ne prindem cum ar putea sa se vada…), am cautat restaurantul Sumit (teoretic cu mancare traditionala) vreo 40 de minute degeaba (harta din LP nu pare sa fie de nici un ajutor) si in cele din urma, obositi, ne-am asezat sa mancam la un restaurant indian cu servire si autoservire, si un malaezian de origine indiana cantand Dragostea din Tei.

Am terminat seara magnific, prin achizitionarea unei cutii de spirale anti-tantar si a unui spray cu aceasi utilitate.

Mulu Park
7-12 septembrie 2011

Pinnacle trail (9 septembrie)

Am ajuns aseara dupa 8,8km de trecking prin jungla – noi doi si inca 4 ametiti. Frumos, n-am ce zice, dar usor ciudat sa-ti zica ghidul: “luati-o pe aici inainte, nu aveti cum sa va pierdeti, in 3 ore ajungeti”. Noroc ca drumul e oarecum “pavat” si clar.

Camp 5 inseamna 2 unitati de cazare (cum sa le zic mai inteligibil si mai relevant) cu bucatarie si grupuri sanitare anexate. Cazarea se face intr-un fel de camere dar care nu au nici usa, nici pereti pana la tavan, nici geamuri si care consista din doua polite lungi de lemn cu un fel de dulapuri dedesubt si saltele imbracate in musama groasa verzuie de 7cm grosime. Punct. Patura (a se citi sarong-ul) ti-o aduci singur. In bucatarie exista vase si aragaz, dar mancarea, uleiul, condimentele si ce mai ai nevoie ti le aduci singur. Daca stii :-)). Iar apa de la baie are temperatura raului.

Ca sa indulcim lucrurile trebuie insa sa ne amintim ca suntem la tropice, asa ca se poate dormi si fara patura si se poate face baie si direct in rau (e mai greu pana te obisnuiesti). Dupa buget, coane Fanica. Ca unii au venit cu ghid si toate aranjate, inclusiv gatitul, e alta poveste. Noi nu :-D. Ba mai mult, vita in sos de soia comandata la HQ s-a dovedit o bucata simpla, pura, dar mare, de carne macra :-)) Iar orezul fiert a venit la punga sub forma de, ati ghicit, orez nefiert. Razi tu razi Harap-Alb, dar cand te astepti sa-ti incalzesti mancarea si afli ca de fapt trebuie chiar sa o gatesti, plus ca n-ai ce-ti trebuie (sa nu mai pomenim de chef), nu-ti prea vine sa mai razi :-S.

Pinnacle trail (10 septembrie)

Ieri ne-am intors de la Pinnacles. Costin a ajuns pana sus, eu doar pana la Minipinnacles, adica undeva la 900m din traseu de 2400m lungime. Era frumos, ca pe niste scari de ramuri si pietre, dar mult prea cald si umed pt mine. Am baut 1l de apa, am transpirat probabil dublu, iar creierul meu era in flacarii. Picioarele s-ar fi dus ele, dar capul nu mai vedea si comanda corect asa incat m-am oprit. Nu puteam garanta ca voi mai putea respira, ca ma voi mai mutea tine pe picioare ori ca nu voi lesina. Auzeam inima in urechi si ma opream la fiecare 5 pasi sa respir si sa-mi reglez pulsul. Nashpa… Am stat vreo juma de ora, a venit din urma o australianca de 52 de ani, ghidul ei mi-a dat un mar, am mai povestit ceva si apoi am luat-o in jos.

Intrucat “piscina” locala fusese recomandata ca deosebita mai ales la intaorcerea din traseu, am zis sa-i incerc frumusetea si calitatile. Am pus costumul de baie, mi-am luat prosopul si am plecat cu mult elan. Cand am ajuns “la piscina” am constatat ca era o bulboaca la marginea raului, albastru turcoaz, minunata, dar cu o apa rece cum nu credeam ca poate exista la tropice. Statul in apa era posibil doar in zonele foarte retrase si neaparat in fund – altfel te lua curentul. Daca nu inghetai inainte, desigur 🙂 Dupa 10 minute de balacit am considerat ca e cazul sa ies la soare sa ma incalzesc si am renuntat la balaceala.

Mulu Park (11-12 septembrie)

Mulu Park
taxa parc – 10RM/persoana
cazare in dormitoarele comune – 40RM/persoana (mic dejun inclus)
Canopy walk – 35RM/persoana
Night walk – 10RM/persoana
Fastlane cave – 55RM/persoana
Pinnacles trail – 325RM/persoana (include Clearwater cave si Racer cave, cazare la Camp 5, ghid, transport cu barca)
Deer cave & Lang’s cave – 20RM/persoana

Azi incepem cu Canopy walk, iar dupa-amiaza pesterim (Fast Lane cave).

Canopy walk-ul, o colectie de podete suspendate in coroana copacilor, este cel mai lung din Asia – 460m, dar are doar 15-25m inaltime. “Doar” este un eufemism, caci de acolo din mijlocul frunzelor, cand reusesti sa vezi pamantul, ai o senzatie incredibila. Iar balansarea permanenta si restrictia ca maxim 2 persoane sa fie deodata pe pasarela (la distanta de minim jumatate din lungimea podetului) pot crea dificultati serioase celor cu rau de inaltime !

Din pacate zgomotul pe care reusim sa-l facem, chiar daca suntem putini si destul de linistiti, a alungat toate vietatile padurii. Am reusit sa zarim o veverita mica cat un pumn, dar pana sa deschidem aparatul ea era deja departe…

Ar fi meritat sa stam mai mult, eventual doar noi doi, cu aparatul de gat si ceva sandwichuri. Poate data viitoare ne organizam mai bine.

In schimb, pestera Fast Lane a fost minunata. 3 Doamne si toti trei, si cu ghidul 4. Ghidul, preot anglican convertit, ne-a tinut o prelegere faina despre Isus, ne-a povestit de inmormantarea pe care o avea pe seara (un satean a poftit la nevasta altuia, caci aceasta era prea frumoasa), ne-am scufundat in linistea si bezna pesterii si ne-am imaginat cum ar fi fost pe vremea cand apa sculpta peretii-lama. Frontalele si-au dovedit limitarile si mi-am dorit, inca o data, o lampa cu carbid sau o frontala speo…

Brunei
12-13 septembrie 2011
1$ = 1,28B$

KH Soon Resthouse
45B$/camera cu dus/noapte
jln Pemancha 140, BSB
khsoon_resthouse_brunei@hotmail.com

Gerai Makan Jalan Residency(gerai makan = food stall; jalan = street)
satay pui 1B$/5buc.
nasi goreng cu peste 3B$/portie

Jesselton/PHLS Express
Miri 15:45 – Brunei 19:40
40RM/persoana
mai exista o cursa la 8:15
biletul se cumpara de la chioscul Bitang Jaya, din autogara Pujut. De aici te duc cu masina, 5min., la punctul de plecare.

pt intoarcere, fix pe aceasi ruta, se foloseste PHLS Express (luxury aircon coach). Este contrapartida Jesselton Express.
Brunei: +673 714 5734 / +673 714 5735
KK: +60 16 836 00009 / +60 12 622 9722

Ploua. Sta. Toarna. Ploua. Asa e vremea in Brunei. Cand ne-am apropiat de Bandar Seri Begawan (sau pe scurt BSB, adica capitala), a inceput ploaia. Dupa 4 ore jumate de asteptat in autogara din Miri si inca aproape 4 de mers cu autobuzul prin soare, cand sa ajungem dai si toarna. Ptiu drace! Din fericire insa guesthouse-ul era aproape de statie si avea si locuri, asa ca ne-am cazat repede (45B$/camera cu dus vs 35 auntati in LP). Am pornit insa prin ploaie la retragerea de bani si apoi in cautarea de mancare. Am mancat pe malul apei la Gerai Makan Jalan Residency un satay delicios (1B$) si un nasi goreng cu peste (3B$). S-a oprit ploaia asa ca am dat o tura prin centru, pana aproape de moscheea Omar Ali Saifuddien. Sper ca maine avem vreme mai frumoasa, caci avem planuri mari 🙂

Dimineata celei de-a doua zi am inceput-o cu o omleta la Vito’s Cafe din “spatele” blocului si un teh tarik.

Dupa masa, cu autobuzul 01 (1B$) am mers pana la moscheea Jame‘Asr Hassanal Bolkiah – mare, interesanta, dar n-as putea spune ca tocmai impresionanta (la intrare te descalti, lasi aparatul foto si telefoanele la dulapior, pui o roba neagra pe tine si iti ingheata picioarele pe marmura inghetata de aerul conditionat setat la 18 grade). Macar e gratis :-)). Apoi, cu acelaai autobuz 01 am facut turul lumii in 30′ pana am ajuns la Royal Regalia Museum – adica locul unde sunt depozitate si prezentate toate cadourile primite de rege si toate lucrurile folosite la incoronare (inclusiv ricso-caleasca tip platforma de 4th of July). Dupa vreo juma de ora de crescut sansele la cistita, am revenit in cele 40 grade de afara, ca sa mancam un chicken rice si 2cupe de inghetata in food cortul mallului de pe waterfront, inainte de a trece la cistita nr.3, moscheea Omar Ali Saifuddien. Si pauza nene, ca am obosit…

Dupa-amiaza: Kampung Ayer sau Water Village, in traducere libera casele de pe rau. Se ia Haji barcagiul (+6738120041 sau +673878583) si se face o tura cu vizionare de mangrove, maimute cu nasul rosu, vizita la el acasa, ceai si prajituri. Bineinteles casele, scolile, moscheile si inchisoarea te vegheaza de pe malul raului pe toata durata drumului.

Iar la intoarcere se cumpara Kuih Lenggang de la Hua Hoo Supermarket, la subsolul mallului de pe Waterfront (niste mini clatite verzi umplute cu cocos maroniu, intr-un fel de sirop nu f gros) cu 1B$ cutia de 5 buc. Se pot achizitiona si alte 3 tone de diverse dulciuri ori saraturi; stomac, buget, timp, interes si dictionar sa fie. Iar apoi se mananca un thai beef green curry cu un teh tarik si se incheie ziua victorios in incercarea de a face wi-fi-ul de la Vito’s Cafe functional. Si nu mi-am luat magnet, mama ei de treaba !

Labuan
13 septembrie 2011
Restoran Sharifah
categoria A, pe colt vis-a-vis de terminal
roti canai 1,20RM
nasi biriyani 6,50RM
teh tarik 1,60RM mic/2,20RM mare
kopi susu 2,00RM mic/2,20RM mare
…alte preturi…nasi goreng 4,5RM
nasi goreng seafood 5RM
mee goreng special 5,5RM
roti telur 2RM
roti tisu 1,8RM
roti ghee 1,8RM
mee soup 4RM
sup sayur 3,5RM
soto ayam 4RM
murtabak ayam 6RM

Labuan Express Tiga
KK 13:00 – Labuan 14:15
34RM/persoana
Labuan – Kota Kinabalu
18RM/persoana

Dimineata am plecat din Brunei catre insula Labuan. Cu statut de semi-independenta, stat federal de sine statator si duty-free-uri, este un fel de paradis pentru bruneezi bautori de bere si malaezienii dornici de preturi mici.

Pentru calatori este cunoscuta ca punctul de schimbare a barcilor din Brunei catre Kota Kinabalu.

Intrucat nu apucasem sa mancam, am luat masa de dimineata delicioasa (ne-am fi saturat numai cu orezul sau cu 2roti) intr-un restaurant indian de la coltul strazii, vis-a-vis de terminal. Avem 2h30 pana la urmatoarea barcuta, spre KK.

Kota Kinabalu
14-15septembrie 2011

**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****

Manana resort
17-19 septembrie 2011
tiger beer 7RM
teh tarik 3RM
teh susu 3RM
coffee 3RM
coke 3.5RM
chocolate 3RM
water 3.5RM
scrambled eggs & toast 7RM
cheese omlette & toast 8RM
fried noodles 7RM
chicken curry 12RM
chicken soy sauce+rice 12RM
pinnaple pancake 7.5RM
banana pancake 7.5RM

Manana inseamna maine, iar denumirea “statiunii” se pare ca vine de la un spaniol (???) ce a descoperit aceasta bucatica de plaja din greaseala si care nu se mai dadea dus acasa, spunand mereu “plec maine”.
Noi am crezut ca vom merge intr-o statiune in adevaratul sens in cuvantului, undeva pe o insula la mica departare de Borneo. Dar se pare ca toate lecturile noastre anterioare au fost “usor” neatente: Manana Resort este un petic de plaja intre stanci, intr-un golfulet, la care se ajunge fie cu barcuta 10minute, fie o ora si ceva pe jos peste stanci.
Masina cu care am plecat din *** ne-a lasat asadar la marginea golfului de unde am fost preluati de o barcuta cu motor. Apa albastra putin adanca, insule verzi in departare, un soare arzator si barcuta ce taia valurile in diagonala.

Nu mica ne-a fost mirarea cand am ajuns si ne-am cazat, ca constatam ca suntem singurii din “statiune”, si ca de fapt statiunea consta din aproximativ 10 bungalowuri plus un restaurant.
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****

Kuching
19-23 septembrie 2011
Singgahsana Lodge
+60 (82) 42 92 77
mic dejun continental inclus

Lucy’s Homestay
58RM/camera
mic dejun inclus, ce consta din 4 felii de paine, o cana de cafea/ceai, unt de arahide, margarina si gem

Borneo 1945 Museum Kopitiam
Avem si poza pe perete – singurii romani :-))

GG Adventures Tour
840RM, rafting + transport + cazare

**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****
**** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** **** ****