Sf. Patrick

Saint Patrick sau Paddy, cum il numesc irlandezi a fost un misionarul catolic cu cel mai mare succes la crestinarea Irlandei, motiv pentru care a devenit si unul din cei trei sfinti principali ai tarii si majoritatea il considera ca fiind THE nenea care a crestinat Irlanda.

Daca intrebi un irlandez despre Sf. Patrick s-ar putea sa stie cam cat stim noi despre Sf. Andrei. E al nostru, il serbam, stim cand, dar nu putem sa dam detalii. Doar d-asta exista Wikipedia, nu?!
Acum, care e legatura intre memoria colectiva si nenea Patrick? Pai simplu, pana acum nu foarte multi ani aceasta era o sarbatoarea religioasa, lumea se ducea la biserica, pub-urile erau inchise si nu se purta verde. Conform internetului se pare ca prima parada s-a tinut in America (pt cine nu stie povestea cu Marea Foamete din 1845-1852, recomand o citire scurta a Wikipedia, iar pt cine nu are rabdare sa citeasca tot, macar sectiunea cu emigrarea), iar in timp a venit si in Irlanda ca o hai sa-i spunem sarbatoare comerciala.

Ce stie cam toata lumea despre aceasta zi e ca totul devine verde si ca se bea. Mult. Bere, deobicei, dar nu neaparat. Dar se bea f mult.
Bun, tinerii localului nu au neaparat nevoie de un motiv pentru a sta vineri/sambata noapte in bar si a da bere dupa bere pe gat, pana se inchide localul, dar Sf.Patrick este ocazia de legitimizare a acesturi sport. Unde sa mai punem zecile de mii de straini ce vin aici cu aceasi intentie.
Ce ii diferentiaza insa pe localnici de ceilalti, este zambetul de pe buze si civilizatia de care dau dovada chiar si cand drumul este sinuos si capul greu. Majoritatea isi cer scuze daca te-au lovit in balanganeala lor betiva, mai niciunul nu face scandal si nu are iesiri beligerante.

Cat de verde, fiecare o interpreteaza cum poate: de la chiloti la soseste, de la hanorace la peruci, bere (in State, nu si in Irlanda) si orice va mai trece prin cap.

Local, primaria Dublinului s-a conformat si a luminat in verde toate cladirile principale din oras.
In Chicago insa pana si raul se inverzeste. Aici e verde de la mama lui..

Oficial insa, scopul festivalul Sfantului Patrick este “de a arata talentele si realizarile poporului irlandez atat pe plan local cat si international, si de a fi o scena de expunere a multiplelor talente ale irlandezilor, indiferent de varsta sau starea sociala”. Sa mai zica careva ca doar noi avem limba de lemn!
Aparut in Dublin abia in 1995, in momentul de fata festivalul este un amestec de muzica, dans si performance-uri diverse incununate cu o mare parada la sfarsit si stropit cu bere din belsug.

Nu va imaginati ca in festival canta (acasa) U2, Sinéad O’Connor, Thin Lizzy, The Cranberries, Van Morrison, Enya ori The Dubliners si nici ca puteti vedea dansand echipa Riverdance – ei par mai degraba sa faca parte din grupul de oameni care fuge din Dublin cand e festivalul precum fug in concediu sighisorenii nostrii in timpul festivalului medieval.
Canta insa tot felul de trupe mai nou sau mai vechi infiintate, nu neaparat cu o imensa priza la public, exista cateva incercari de dansuri, nu se da cu artificii (caci irlandezii sunt mai mult decat stresati de riscul de incendiu) si sunt tot felul de trupe locale si internationale care danseaza, se sclambaie ori au tot felul de performanceuri pe la diverse colturi de strada. Iar romanii scot si ei un ban cu roata mare, busitoarele si vata de zahar verde 🙂


Evenimentul principal (pe langa bautul de bere, desigur) in constituie parada din chiar ziua sfantului, aka 17 martie. Parada e impartita in doua: The People’s Parade si.. parada oficiala. In prima poate participa oricine s-a inscris (din timp) si nu este rezident in Irlanda, a doua e organizata de festival cu participarea consiliilor locale. Prima e mai traznita si mai dezorganizata, a doua este foarte elaborata dar cam abstracta; totusi este impresionanta.

pozele mari le vedeti pe dordeduca.ro

Se spune ca anul acesta au fost peste 500.000 de spectatori si aproximativ 8.000 de participanti, dar ca lapovita de la prima ora a redus mult numarul irlandezilor prezenti.
Cu toate astea orasul a fost arhiplin, verde din cap pana in picioare si bine afumat la sfarsitul zilei.

Si ca sa vedeti ce inseamna campanie turistica (anul acesta in Irlande si peste tari se desfasoara o campanie numita The Gathering), baietii au aranjat inverzirea a cateva monumente internationale printre care Piramidele si Sfinxul din Egipt, Turnul din Pisa, Burj Al Arab si palatul printului de Monaco.

Asadar, anyone pt o grupa de ciobanasi si tarancute romanesti asortati cu opinci verzi care sa participe in parada de anul viitor?! Asa, de fun. Si, poate cu ceva marketing de calitate, scoatem si de o sponsorizare de la Guiness (care am inteles ca anul asta a bagat bani buni in evenimentul omonim din Bucuresti). Astept inscrieri..

extra, de final: culoarea sfantului Patrick este albastru, nu verde. Exista cateva nuante de albastru care se numesc albastru sf. Patrick. Verdele se pare ca vine de la trifoiul cu 3 foi pe care sfantul l-a folosit sa explice trinitatea (3-in-1, cum s-ar zice in ziua de azi).

Comments Off on Sf. Patrick

Filed under Irlanda, read / see / do

vreme

Stiu ca acasa sunt 17grade, au aparut ghioceii si lumea a ascuns cojoacele in dulap, dar acum acum 15 minute la Dublin ningea cu fulgi mari.

Acum s-a oprit si arata asa:

Sunt insa 0 grade, maxima zilei este de 1grad (cu real feel de -8) si INMH-ul local a dat cod portocaliu. Avand in vedere ca miercuri incepe festivalul Sfantului Patrick, cred ca au facut-o intentionat: aveau doar verde si le lipseau albul si portocaliul.

Comments Off on vreme

Filed under Irlanda

Zurich

La intoarcerea de la ski am avut cateva ore de pierdut in Zurich – nu, nu ne-am speriat de preturi (ajuta si Irlanda la ceva…), dar am fost mirati de multitudinea de texte in rusa si chineza, evident directionate catre noi bogatasi ai lumii.

Celor care nu au ajuns inca in acest oras le recomand cu drag 1-2 zile pierdute pe stradutele vechi ori cu ochii prin vitrinele de ceasuri si bijuterii, cu mica precizare ca iarna nu-i ca vara, si idem vara nu-i ca iarna, de unde se deduce (indubitabil, nu-i asa?) ca e mai cald si mai frumos 🙂 Daca ajungeti totusi in timpul sezonului de ski, recomand utilizarea lenjeriei de ski si pe sub blugi, mai ales in plimbarile prelungi pe malul apei.

Noi am identificat o harta gratuita in holul hotelului si am urmat apoi prin oras circuitul recomandat, cu mici deraieri catre stradute fotogenice, magazine cu traznai, librarii si locuri de mancat. Cu cat e mai frig cu atat veti avea tendinta sa stati mai mult la interior, iar cu cat e mai cald cu atat vi se vor parea mai apetisante terasele de pe malul raului Limmat ori o croaziera pe lacul Zurich.

Si pt ca Elvetia e mama lui, dupa ce v-ati racit oscioarele prin oras si v-ati clatit ochii (de lacrimi, in cazul anumitor domnisoare mai sensibile la frumusetele vitrinelor), va recomand o vizita la Raclette Stube pt un fondue delicios (ok, wikipedia stie, ca deobicei, mai multe decat mine si spune ca de fapt nu e doar Elvetia mama lui.. restul cititi singuri). La aprox.24eur/cap de vita furajata nu va fi cea mai ieftina masa a vietii voastre (asta fara sa mai adaugati si un pahar de vin alb si niscaiva apa), dar va fi sigur cel mai bun fondue pe care l-ati incercat. Si, exceptandu-i pe Garfield si Patratzel, veti iesi toti mai mult decat satui! Extra, pt cei doi antementionati: se poate comanda si Raclette all-you-can-eat. Daca nici aia nu va ajunge, comandati si niste muraturi. Cica merg bine.
Iar dupa ce iesiti de acolo si vi se intampla ca noua sa mergeti pe malul Limmat-ului si sa simtiti un miros ciudat care va urmareste, sa stiti ca branza e de vina! Respectiv voi putiti ( a mirosi implica un miros mai delicat decat cel pe care il veti emana voi) a branza si eventual ceva gaz ars. Nu va faceti insa probleme: cu o noapte de lasat hainele pe calorifer se rezolva (nu insa si cu lasatul lor afara in frig).

Pt vizitatorii de vara, recomand si o vizita la baile vechi: exista una pt femei (Frauenbad) si una pentru barbati (Männerbad)
Exista insa si un complex de bai termale ce contine si un spa romano-irlandez (eu v-am zis ca exista, nu ca e si ieftin!) cat si o multime de alte stranduri pe malurile canalului Schanzengraben, ale raului Limmat ori ale lacului Zurich.

Iar daca aveti timp si nu suferiti major de rau de mare, merita incercata si una din croazierele pe lacul Zurich. Eu am trecut-o pe lista pentru data viitoare.

Comments Off on Zurich

Filed under eat, read / see / do

Serfaus

Dupa griul irlandez, ne bucuram de alb-albastrul austriac si ne prajim la soare.

Duminica ne-a nins putin, dar in rest am avut numai soare stralucitor si partii minunate. Sa-ti vina sa te mai intorci in Irlanda? 🙂

20130227-091122.jpg

20130227-091247.jpg

20130227-091306.jpg

20130227-091325.jpg

20130227-091446.jpg

20130227-091459.jpg

20130227-091519.jpg

Comments Off on Serfaus

Filed under ski

Glen of the Downs


Traseul pe care ne-am plimbat de data asta nu are nimic special si nu este marcat. Nici nu stiu cum as fi putut da de el si daca m-as fi dus sa ma plimb pe acolo singura, respectiv ma si intreb de ce ii spun traseu

Glen of the Downs este de fapt denumirea padurii si s-ar traduce (aproximativ) ca Valea Colinelor. Fosta proprietate a unei familii de nobili francezi, in padure se mai vad inca ruinele fostei case de petreceri a familiei. Se spune ca drumul prin padure pana la casa era luminat cu torte si ca banchetele la lumina lumanarilor tinute aici erau luxoase.

Din varful dealului poti vedea marea intr-o parte si muntii Wicklow in cealalta, functie desigur de conditiile atmosferice…

In rest, padure. Cu ceva urme de zapada si cateva tufe inflorite nu foarte incantate de lapovita ce curgea din cer.

Nimic special, doar niste aer curat si o conversatie placuta.
Si cum 3 ore de miscare creaza foame, am incheiat plimbarea cu o supa calda la clubul de golf pe langa ale carui terenuri trecusem nitel mai inainte.

Comments Off on Glen of the Downs

Filed under hiking

a nins

A nins putin de dimineata, de la 7:30 la 8:00. Apoi a mai nins vreo 10 minute undeva in jur de ora 9. Acum vad ca revine din nou ninsoarea, cu fulgi mari dar cam inghetati (care aterizeaza pe balconul meu precum picaturile unei ploi de vara).

M-am bucurat atat de tare inca nu m-am putut abtine sa fac cateva poze. Voua probabil nu spun nimic. Si mai sunt si proaste calitativ. Pentru mine inseamna probabil singura zapada pe care o voi vedea in Irlanda. Asa ca ma bucur ca un copil mic!



Comments Off on a nins

Filed under other...

Killiney hill


Azi am fost la plimbare pe Killiney Hill.

M-am intalnit cu cateva membre IWC si am luat-o lipa-lipa la pas prin Dalkey in sus pe deal, pana la intrare in parcul Killiney, apoi am urcat la obelisc si am coborat pe diagonala inapoi in oras. Nu cred ca ne-am plimbat mai mult de 1h30′, dar am avut noroc de cateva raze de soare iar ploaia a asteptat constiincios sa intram in The Corner Note pentru pranz inainte de a se pune pe turnat.

Insula Dalkey este la doar 300m distanta de mal, accesibila via barcuta si locuita doar de cateva capre salbatice.

Cu ceva bafta de vreme, privelistea din varful dealului este spectaculoasa: golful Killiney si muntii Wicklow intr-o parte, golful Dublin-ului si orasul in cealalta; nori intr-o partea, soare dincolo.

Obeliscul de pe “varf”.

Golful Killiney este supranumit Golful Napoli Irlandez, intrucat seamana foarte tare cu golful cu nume omonim de pe coasta Amalfi. Desigur, nu au stancile din Sorrento, casele cocotate pe stanci imposibile ori strazile inguste pe care nu incape decat un scuter, nu au nici soarele si caldura italiene, dar are un aer de vacanta si arata frumos.

Golful Dublin si portul Dun Laoghaire sunt una din cele mai aglomerate cai de access catre Irlanda (poza asta si cea de mai sus au fost facute la interval de 5 minute – cam asa e vremea aici: soare intr-o parte, gri tuciuriu in cealalta).

Iar la baza parcului se afla cariera Dalkey, sursa pietrei din care s-a facut cheiul estic al portului Dun Laoghaire si locul de intalnire al cataratorilor dublinezi. Cred ca merita venit in vara la un cocotz mic – e granit, roca nu f des intalnita in muntii nostri, iar peretii au maxim 40m inaltime. Serpi nu exista in Irlanda (deloc).

Comments Off on Killiney hill

Filed under hiking, Irlanda, read / see / do