Killiney hill


Azi am fost la plimbare pe Killiney Hill.

M-am intalnit cu cateva membre IWC si am luat-o lipa-lipa la pas prin Dalkey in sus pe deal, pana la intrare in parcul Killiney, apoi am urcat la obelisc si am coborat pe diagonala inapoi in oras. Nu cred ca ne-am plimbat mai mult de 1h30′, dar am avut noroc de cateva raze de soare iar ploaia a asteptat constiincios sa intram in The Corner Note pentru pranz inainte de a se pune pe turnat.

Insula Dalkey este la doar 300m distanta de mal, accesibila via barcuta si locuita doar de cateva capre salbatice.

Cu ceva bafta de vreme, privelistea din varful dealului este spectaculoasa: golful Killiney si muntii Wicklow intr-o parte, golful Dublin-ului si orasul in cealalta; nori intr-o partea, soare dincolo.

Obeliscul de pe “varf”.

Golful Killiney este supranumit Golful Napoli Irlandez, intrucat seamana foarte tare cu golful cu nume omonim de pe coasta Amalfi. Desigur, nu au stancile din Sorrento, casele cocotate pe stanci imposibile ori strazile inguste pe care nu incape decat un scuter, nu au nici soarele si caldura italiene, dar are un aer de vacanta si arata frumos.

Golful Dublin si portul Dun Laoghaire sunt una din cele mai aglomerate cai de access catre Irlanda (poza asta si cea de mai sus au fost facute la interval de 5 minute – cam asa e vremea aici: soare intr-o parte, gri tuciuriu in cealalta).

Iar la baza parcului se afla cariera Dalkey, sursa pietrei din care s-a facut cheiul estic al portului Dun Laoghaire si locul de intalnire al cataratorilor dublinezi. Cred ca merita venit in vara la un cocotz mic – e granit, roca nu f des intalnita in muntii nostri, iar peretii au maxim 40m inaltime. Serpi nu exista in Irlanda (deloc).

Filed under hiking, Irlanda, read / see / do