Howth

Howth este o peninsula si un oras-port, parte a Dublin-ului dar totusi langa. Un fel de Cernica, Snagov sau padurea Baneasa. Este locul in care iese micul dublinez in weekend sa faca (un fel de) plaja, sa se plimbe nitel, sa manance peste/raci/crabi/scoici si sa ia aer curat.

Noi am fost cu intentia de a face o tura pe un traseu ce se numeste Bog of the Frogs, in traducere libera Mlastina Broastelor. Traseul are 10km, dureaza aproximativ 2,5-3h si este de fapt o plimbare de jur imprejurul peninsulei pe malul marii, mal insemnand niste stanci inalte de vreo 50-100m (pe alocuri traseul urca pana la 250m altitudine).

Nestiind foarte clar la ce sa ne asteptam, desi citisem instructiunile traseului si aveam si o harta, ne-am echipat aproape ca de munte (bete incluse, desigur) si am luat-o la picior. La nici 10 minute de mers am gasit parcarea oficiala pentru intrarea in traseu si un minunat Logan de Suceava. Pe cand traversam parcarea au venit doua masini cu numar de Dublin din care au coborat alti 8 mandri compatrioti, vorbitori de aceasi dulce moldoveneasca. Sa mai zica cineva ca nu e mica lumea!

Mic intermezzo despre vreme: serviciul meteorologic irlandez nu pare sa reuseasca sa tina pasul cu vremea si vremurile, drept urmare informatiile transmise de ei fie nu sunt actualizate (am aflat acum ca astazi a plouat in Dublin, si nu chiar foarte putin, desi eu nu am vazut stop de ploaie), fie nu reusesc sa nimereasca prognoza. Pentru azi, de exemplu, anuntasera maxim 16 grade in Dublin, idem in Howth, cu ploaie (nu “cu sanse de”, ci cu “sigur” ploaie). De un site bine pus la punct cu prognoza (revin la problema actualizarii informatiilor) nu cred ca au auzit, iar Accuweather-ul pare sa extrapoleze putinele informatii primite intr-un mod doar de el stiut.

Buuun. Noi, copii ascultatorii fiind, ne-am pus pantalonii lungi de toamna, tricou cu maneca scurta si fleece deasupra, haina de ploaie in rucsac, iar bocancii i-am dat cu solutie de impermeabilizare. Cine si-ar lua crema de soare cu el cand se anunta asemenea vreme? Dar ochelarii de soare?

Urmand marcajele am luat-o deci la picior sa admiram peninsula si marea. Si era asa soare si frumos incat dupa vreo 10 minute ramasesem in maneca scurta si ne parea rau ca nu avem si pantalonii scurti. Noroc ca batea vantul dinspre mare si ne mai racorea. Am depasit cateva persoane, ne-au depasit la randul nostru altii, si cand ne uitam mai bine in fata vedem un grup maaaaaare de oameni mergand in sir indian pe traseu. Iar in stanga noastra tot felul de barcute, cu panze ori cu motor, ce pareau sa se grabeasca in aceasi directie in care mergeam si noi. Ne-am adus atunci aminte ca azi era ziua in care plecau vasele ce au participat la Tall Ship Races. Lumea venise la picnic, cu vin, bere si sandwichuri la purtator, cu binoclul de gat si aparatul pe trepied, sa vada vasele plecand.

Am luat deci si noi o mica pauza, am mancat o aluna si am baut o gura de apa, si ne-am uitat la barcute. Sa nu credeti ca le-am vazut mai mari decat le vedeti voi in pozele de mai jos, ba din contra. Dar era cald si placut, marea albastra si orizontul plin de ambarcatiuni.


Am continuat apoi pe mal, mai urcand mai cobornad, printre tufarisuri mov si galbene, prin noroi pana la glezna pe alocuri si printre urzici, dar in permanenta cu marea in stanga si cu privelisti deosebite. I-am invidiat nitel pe baietii din caiace, dar ne-am promis ca intr-un weekend cu soare o sa incercam si noi sportul asta, preferabil insa pe un lac, nu chiar pe mare.

Ca sa ajungem inapoi la punctul de plecare, ultima bucata a traseului insemna traversarea intregii peninsule, respectiv trecutul unui deal mai mare.

Ce m-a impresionat a fost ca traseul trece prin curtile oamenilor si chiar traverseaza un teren de golf, pentru a ajunge in capatul satului si a merge apoi prin padurea adiacenta acestuia pana in centru. Am vazut si eu cu ocazia asta cum arata iarba pe un teren de golf, cat de mica este taiata in zona din jurul gaurii si cum pe masura ce te departezi este taiata din ce in ce mai mare, undeva cam pe 4-5 inaltimi diferite.

In total cred ca ne-am plimbat cam 4-5 ore, aici intrand si timpii de facut poze si stat la vazut barcute. La coborarea in oras am rontait niste calamari si o portie de galuste chinezesti, si apoi am admirat pescariile locale si produsele lor (aveau stridii la preturi incepand cu 50centi/bucata, homari si crabi cum nu mai vazusem decat in Asia si niste pesti de care n-am auzit pana acum).

Din pacate nu am fost in stare sa ne mai ducem si pana la farul portului caci batea vantul prin noi si aveam o senzatie usor neplacuta de frig. Cu toate astea fetele ne ardeau, iar ajunsi acasa am constatat ca suntem rosii precum racii prosapat scosi din apa fierbinte si ca am reusit sa ne ardem nitel, unii dintre noi avand si semne distinctive de tractoristi 🙂

Filed under Irlanda, read / see / do, travel