Dublin Culture Night

Vineri, 21 septembrie, a fost un fel de Noaptea Muzeelor in Dublin. Eh, nu e chiar noapte – ci seara, si nu a muzeelor ci a culturii; dar tot pe aoclo. Oricum, oficial se pare ca aceasta este seara cea mare de iesit in oras si plimbat cam peste tot – chiar daca nu se numeste la fel ca in Europa are insa aceasi functie.

Ce e fain e ca sunt cam 150 de institutii culturale implicate in Dublin si ca e gratis peste tot (mare lucru intr-o tara asa scumpa). Si ca au o super brosura cu harti si detalii despre evenimente. Iar evenimentul se desfasoara in inca 33 de orase in afara Dublinului – e ceva pentru o tara asa mica, nu? Ce nu pricep, insa, este care e logica inceperi evenimentelor la ora 17 (da, cam pe cand noi acasa inca suntem la munca si ne gandim ca ar fi cazul sa plecam) si a stingerii la maxim ora 23 (majoritatea muzeelor inchizand portile la ora 21). Si de ce se organizeaza vinerea, nu sambata…

Din motive de munca prelungita, unii dintre noi au ajuns acasa abia la ora 7, ceea ce a facut ca periplul nostru sa inceapa undeva dupa 8. Foarte din scurt pentru ceva atat de scurt, nu?

In plus, desi gasisem informatii despre eveniment de aproximativ acum o luna, am uitat cu desavarsire de el si l-am regasit din greseala cam pe la ora 4 dupa-amiaza, ceea ce a facut ca timpul avut la dispozitie sa analizez ce si unde se intampla sa fie extrem de redus. Cu atat mai redus cu cat, sa nu utiam, suntem intr-o tara unde inca nu cunoastem locurile, oamenii, institutiile si viata culturala cat sa ne fie suficienta o citire a brosurii (60p!!!) pentru a decide unde si la ce sa mergem. Dar asta e, anul viitor vom face programul din timp si mai amanuntit.

Am ajuns in oras in jur de 8jumate si prima oprire a fost la GPO – General Post Office, sediul central al postei. In hol erau dansuri “de epoca” (tango?) si niste tanti de la oficiul postal imparteau carti postale cu Culture Night, gata timbrate, tocmai bune de scris si pus in cutia postala. Fiind timbrate de Irlanda am trimis-o singurelor persoane din Irlanda pe care le cunoastem si a caror adresa o stim: noua :). Am intrat apoi in micul muzeul al postei unde am vazut pentru prima data cum arata matritele de timbre si am aflat ca baiatul care a inventat perforatiile era irlandez. La noi nu am reusit sa ajung la muzeul filateliei niciodata, dar acum sunt curioasa si tare as face o vizita pe acolo – poate au ceva matrite si elemente tehnice aferente. Aici aveau doar 4 vitrine cu detalii de producere a timbrelor, de la fotografia/schita initiala pana la timbrul final, dar tare mi-ar placea sa vad o masina si mai multe detalii… Altfel, niste filmulete despre postasi, informatii despre costume si biciclete (detalii foarte interesante) si cel mai apreciat un filmulet despre sortarea postei si a pachetelor, pe epoci.

Am plecat apoi catre distileria Jameson. Tropa-trop prin noapte am ajuns la Muzeul National Leprechaun, un fel de muzeu la folclorului si mitologiei, unde am aflat ca accesul se face doar pe baza de rezervare – rezervari ce se facusera online si se terminasera demult. Asa functioneaza deci..
Apoi, cam in 10-15 minute de mers pe jos am ajuns la o usa foarte prost semnalizata de unde ieseau cateva persoane. Am declarat-o intrarea la distileria-muzeu si am dat sa intram, dar un nenea ne-a zambit frumos, ne-a zis ca aia e iesirea si ne-a indemnat sa intram pe urmatoarea usa dar foarte repede caci in 2 minute se inchidea. Era ora 20:58. Dupa 20m am ajuns si la usa cu pricina unde un alt nenea tocmai se uita la ceas si vroia sa decretez sfarsitul programului, cand a mai aparut un mic grup vesel de irlandezi (a se citi “irlandeze”) ce a zambit frumos si ne-au lasat sa intram. Ultimul grup. Ura!!! Ne-au servit cu un Jameson&Sprite (cu lamaie si gheata, foarte bun), si ne-au aratat traseul de urmat prin muzeul-distilerie.
La iesire o domnisoara nu-si terminase bautura primita la intrare si a dat sa iasa din cladire cu paharul in mana. Nu mica ne-a fost mirarea cand baiatul de la poarta a oprit-o discret si i-a spus “paharul poti sa-l iei acasa, dar bautura trebuie sa o termini inainte sa iesi pe strada”. Regulile lor de mers pe strada cu alcool sunt nu doar mult mai stricte dar si respectate!

Am incercat apoi la Muzeul de Istorie si Arta Decorativa, dar am ajuns cand tocmai stingeau luminile – se inchisese de jumatate de ora.

Am traversat apoi spre casa in care James Joyce a scris nuvela Cei Morti, dar vazand coada ne-am lasat pagubasi.
Oare la bojdeuca lui Creanga la Noaptea Muzeelor iesene se face coada ?

Avand sanse minore sa mai gasim ceva muzee deschise, am decis sa ne intoarcem acasa dar fara sa ratam o vizita noctura in zona Temple Bar. In drum am vizitat si catedrala Christ Church, in curta careia avea loc un fel de targ de mancare cu produse nemtesti, italiene, mexicane si cate si mai cate. Iar intr-un colt al bisericii toata lumea se poza cu niste icoane ce dupa gustul nostru erau extrem de ortodoxe si cu texte in romana dar scrise cu caractere chirilice – am gasit mai apoi si foita care le descria si mentiona ca erau facute de un roman.

Agitatia in Temple Bar nu cred insa ca era cauzata de eveniment ci mai degraba era cea tipica weekendului, cam ca pe Lipscaniul nostru. Am vazut niste proiectii faine insa. Si o groaza de tineri ce pareau ca au venit in zona nu pentru eveniment ci pentru ingurgitarea a cat mai mari canitati de bere si bauturi spirtoase.

Usor infrigurati ne-a retras spre casa si ne-am promis ca anul viitor sa ne organizam mai bine, desi avand in vedere stilul lor de a incepe evenimentele la ora 17 si de a inchide cele mai interesante locatii la ora 21, nu sunt convinsa ca vom putea vedea mult mai multe…

Filed under Irlanda, read / see / do