despre mancare

Acum cativa ani o colega s-a intors dintr-un concediu in Elvetia de 2 saptamani. Ce ii placuse ? Nu conta, conta doar ce o deranjase: branza. Sau lipsa ei, depinde de perspectiva. Doamnei respective ii parea rau ca nu plecase in concediu cu cateva kilograme de telemea dupa ea, fiind total frustrata de lipsa acestui aliment in Elvetia. Nu am putut atunci intelege stresul respectivei persoane si cum de nu s-a bucurat de marea varietate de branzeturi din Elvetia.
Dupa 2 saptamani in care la micul dejun (de la hotel) aveam doar branza cu mucegai (cum ii spunem noi generic, aka Blue Cheese), brie si camembert (hai sa le zicem numele general, nu soiul in particular), incepusem sa gandesc si eu ca doamna. Ne-am mutat apoi in casa noastra si am fost la cumparaturi: am gasit (evident) mult mai multe soiuri de branza si ne-am cumparat cateva. Dar cu salata de rosii ori dimineata la micul dejun cu paine prajita, parca tot nu e ceva care sa mearga mai bine decat telemeaua noastra ! Si uite asa m-am trezit intr-o dimineata uitandu-ma in frigider si gandind precum colega mea: De ce nu mi-am luat eu cateva kilograme de telemea cu mine?!?

Mi-am adus aminte de cele de mai sus intrucat in timp ce va scriu mananc o minunata salata de rosii cu castraveti si branza. Un fel cam exotic si scumput pentru localnici, banuiesc. In fine, ar fi niste mici precizari: rosiile sunt cherry, castravetele e d-ala mare (Fabio) iar branza e mozzarela. Se gasesc si rosii normale – pretul e similar, dar nu m-am riscat sa fie d-alea turcesti (traducere libera, daca mai e cazul: sa nu fie fade).

Mancatul nostru in oras arata cam asa: intrucat patiseriile sunt peste tot cand ni se face foame, luam o merdenea sau un covrig. Vrem mai mult, luam si o felie de pizza. Vrem sa mancam mai satios ? Un pui la KFC (sic!), o ciorba, o friptura, un mic, o pasta. Si, desigur, salata (mai ales pentru cei ce au grija de silueta). Salata greceasca, salata de vara, salata de cruditati, salata de rosii, salata de vinete, salata de salata (mereu mi s-a parut ca suna usor stupid!), salata de orice cu orice.
Acilea ? Sandwich. Alegi tipul de paine si continutul. Se impacheteaza si se poate incalzi/pune la gril. Vrei ceva rapid ? Iei o prajitura. Vrei ceva mai satios: iei ceva cu cartofi. Nu conteaza ce e, cartofi sa aiba: lasagna cu cartofi prajiti, salata cu cartofi prajiti, orez cu cartofi prajiti/piure alaturi, tocanita cu cartofi, placinta cu cartofi. Vrei salata ? Desigur: de oua, de cartofi, de sunca (cu oua si.. carotfi), de cruditati (aka mere, varza si morcov), de orez (modelul indian, cu stafide si curry). Vrei o friptura ? Vita sau pui. Foarte buna vita, recunosc, dar un porc gras bate orice ! Ah, si peste. Sa nu uitam ca suntem pe o insula, asa incat pestele este la mare cautare – cod preparat in nshpe moduri, somon si inca cateva specii pe care nu am reusit sa le identific in engleza (ok, nici in romana nu ma pricep prea tare..).

Sa fiu totusi corecta: se gaseste orice. Trebuie numai sa stii unde sa cauti ! Pe o strada din celebra zona Temple Bar, am vazut aliniate un restaurant turcesc, unul brazilian, unul cehesc, unul indian, o taverna greceasca, o pizzerie italiana si inca vreo 2 care nu-mi aduc aminte ce erau. Iar in zona centrala am gasit foarte multe magazine cu mancare din toate colturile lumii – preferatul meu este un magazin arabo-indian unde am gasit legume ce nu stiam ca exista, toata gama de condimente si sosuri indiene/asiatice/turcesti, dulciuri, conserve, sucuri si bauturi de la mama lor, o gama extrem de variata de orez, linte, fasole si asimilate, nuci si alune de toate soiurile, lapte de cocos (inclusiv pudra, sic !), pasta de creveti si ce va mai trece prin cap/ati vazut in magazinele continentului asiatic. Atentie, aici nu au nimic chinezesc! Dar exista cateva strazi mai jos niste super magazine chinezesti – totul e sa stii ce vrei sa faci de mancare si ce ai nevoie, ca de gasit le gasesti pe toate !

Cat de dulciuri cred ca v-am povestit mai demult ce instrumente si ingrediente am vazut de m-au lasat paf, nu ?

Acum trebuie doar sa ma apuc de gatit…

Filed under eat, Irlanda