Category Archives: travel

mic ghid Dublinez

M-au intrebat multi daca merita sa viziteze Dublinul/Irlanda si pentru cate zile. De fapt, majoritatea incep prin a intreba daca ai ce sa faci un weekend macar. Raspunsul? Da, da, da.

Dublinul nu-i mare si puteti sa-l vedeti destul de repede sau foarte greu, functie de preferinte. Exista destul de multe centre turistice (private) de unde se pot antama tot felul de tururi ghidate, si (cel mai important) de unde poti lua harti gratuite.
Cum nu stiu voua cam ce va place sa faceti cand ajungeti undeva am incercat sa insir mai jos cate un pic din toate. So, here we go…

Centru – la SUD de raul Liffey
Este zona centrala comerciala a Dublinului, cea mai scumpa si mai spalata. Primul lucru de facut in Dublin e o plimbare de la Trinity College pana la parcurile Stephen’s Green si Merrion Square. Pe axa asta sunt majoritatea punctelor de atractie din oras.
· La Trinity College + Book of Kells recomand turul ghidat facut de studentii de la universitate (include si acces la biblioteca). Ii gasiti imediat ce intrati pe poarta principala. Book of Kells este o carte foarte frumos desenata & colorata de calugari undeva pe la anul 800 DC, pe velum (piele). Nu stiu in ce masura asta va face cu ochiul ori ba, dar turul facut de studenti in curtea universitatii, cu toate povestile si glumele, face toti banii! As spune ca asta e un must!
· Grafton Street (strada pietonala), este strada de shopping principala. Merita si o oprire la Brown Thomas (cel mai luxos magazin din Irlanda), macar de clatit ochii…
· St Stephen’s Green & Merrion Square sunt ambele parcuri ingradite, in mijlocul orasului, stil Cismigiu, inconjurate de case in stil georgian, de care irlandezii sunt foarte mandri. Primul, St. Stephen’s Green este chiar la capatul Graftonului si are si un lac in mijloc. Vei gasi mereu ratuste si lebede – daca vremea e frumoasa va fi plin de irlandezi intinsi pe iarba. Merrion Square este la cateva strazi distanta si are si o statuie a lui Oscar Wilde foarte cautata de turisti – eu am vazut-o o data, cam din greseala, si nu as putea spune ca m-a impresionat major. Ce este insa fain la Merrion Square e de fapt randul de case in stil georgian care inconjoara parcul; astfel eu v-as recomanda mai degraba o plimbare in jurul Merrion Square decat prin.
· National Museum of Ireland – Archaeology, aka Muzeul de Arheologie este gratis si merita sa intrati macar pentru 10 minute sa vedeti “tezaurul” lor de la parter. Bratarile noastre dacice sunt precum Meli Melo versus Bulgari.
· National Gallery of Ireland, aka Muzeul de Arta, este si el gratis. Desi nu foarte mare (si cu o bucata inca in curs de renovare), merita o ora – doua, mai ales daca va place sa intrati prin muzee ssa admirati un Caravaggio de calitate.

Langa centru – la SUD de raul Liffey
· Temple Bar e o zona plina de baruri (inclusiv celebrul bar numit chiar The Temple Bar) in care trebuie sa va duceti. Din pacate zona e refacuta cu dedicatie turistica si e cam plina doar de turisti. Vineri si sambata seara dupa ora 12 e populata si de localnici care vin sa-si termine betiile dupa ce s-au inchis pub-urile lor. Must go. Si daca tot sunteti in zona, mergti pana la capatul strazii la Porterhouse.
Altfel, irlandezii nu apreciaza foarte mult ce s-a facut din zona asta si cum arata acum, tocmai pentru ca e prea comerciala. Este insa o varianta destul de usoara de a gusta ceva din muzica irlandeza. Atentie insa ca un pint aici va va costa 6-8eur in loc de 4-5 in alte zone.
· Dublin Castle este fosta resedinta a guvernatorilor englezi. Poti sa te plimbi doar prin curtea lui si sa intri si in biserica de langa, sau poti face turul lui. Ca sa nu fi dezamagit: la interior nu este superb, dar povestile merita. Atentie insa, pentru tur trebuie sa iei bilet imediat ce ajungi acolo, iar apoi abia te plimbi pana iti vine “programarea” la tur.
· Chester Beatty Library (gratuit) este de fapt un muzeu, al colectiei particulare a unui nenea numit Chester Beatty. Se afla in spatele lui Dublin Castle, are langa un mic parculet (a caruit poveste trebuie citita ca sa intelegi de unde zic unii ca ar veni numele orasului), iar eu il recomand cu foarte mare drag caci mi-a placut foarte tare. Corect ar fi insa sa vi-l recomand daca va plac cartile (inclusiv biblii), hartile si obiectele vechi de pe toate meridianele (de la everi pana la japonezi). La parter are si un mic restaurant cu mancare buna, multa si la preturi ok.
· Christchurch una din cele doua catedrale principale ale orasului, mai mica decat St. Patrick dar mai fotogenica. La 2-3 minute de Dublin Castle. Intrarea costa la ambele biserici nu chiar putin – cel mai fain e sa prindeti un concert daca tot e sa dati banii…
· St Patrick’s Cathedral este cea mai mare catedrala din Irlanda, la vreo 10 minute de mers pe jos de Dublin Castle, construita intr-o perioada destul de lunga ceea ce se vede pe afara destul de bine. Are si un parculet mic langa, foarte simpatic. Nu as vrea sa-va stric supriza de a va spune cine a fost diaconul bisericii pe la 1700 (wikipedia ajuta, daca vreti), insa daca ar fi sa-ti recomand una din cele doua biserici de vizitat eu ti-as recomanda-o p-asta. Sotul meu ar recomanda Christ Church-ul 🙂
Ah, e bine de stiut ca exista o aplicatie gratuita ce merita downloadata inainte de vizita.
· Guiness Storehouse e un loc in care daca nu te duci te va freca la cap toata lumea care a trecut vreodata prin Dublin ca ai pierdut cel mai misto loc de pe pamant. Dupa mine insa, nu e cine stie ce. Respectiv, dintr-o bucatica din fabrica Guiness au facut muzeu – din pacate nu-ti arata chestii reale (adica sa te plimbe prin fabrica), asa ca e usor dezamagitor. Partea care e super iubita de lume e paharul de Guiness proaspat de la final, pe care il bei in turnul de sticla de unde se vede frumos Dublinul. Faina berea, n-am ce zice. Altfel, e frumos facut si foarte modern, iar daca n-ai fost niciodata intr-o fabrica de bere si n-ai nici cea mai vaga idee cum se fabrica, merita.

Centru – la NORD de raul Liffey
· O’Connell Street e o strada mare care incepe de la raul Liffey si urca pana la Parnell. Spira din mijloc este de mandrie locala si un fel de “Coada Calului” de la Universitate.
· GPO, aka Oficiul Postal Central nu e cine stie ce ca si cladire, dar a avut un rol istoric important. Intrucat oricum treci pe langa el, merita sa bagi un nas inauntru. Are si un mic muzeu.
· Hugh Lane Gallery este galeria Dublineza de arta, gratis ca toate muzeele de stat din Iralanda, care merita si ea vreo ora de vizita.

Langa centru – la NORD de raul Liffey
· Jameson Distillery e tot un muzeu facut in fosta fabrica, numai ca aici chiar nu mai functioneaza nimic, pe cand la Guiness fabrica rasneste in spatele muzeului. Si aici iti dau sa bei, da’ nu bere ci whiskey 🙂 Dragut, mai putin apreciat decat Guiness-ul fiindca e mai mic si nu are turnul de sticla. Altfel, sunt cam la fel, desi Guinessul e un pic mai glamour – tot cu display-uri si ici colo un alambic mare de exemplificare.
· Collins Barracks, aka Muzeul de Istorie si Arte Decorative (gratis) e fain facut si puteti pierde o zi in el lejer. Veti afla multe despre irlandezi, dar trebuie sa-va placa sa va plimbi prin muzee si sa aveti un pic mai mult timp la dispozitie. Din pacate va ia cam 25 de minute sa ajungeti pana acolo, daca nu luati LUAS-ul (tramvaiul).
· Custom House, fosta cladire a vamilor, e cea mai mare cladire de pe malul raului destul de impresionanta pe afara dar in care din pacate nu se poate intra (e minister acum..)

In afara centrului – adica se ajunge cu tramvaiul/ autobuzul/ taxiul/autobuzul turistic sau cu mult mai mult mers dect standardul
· Kilmainham Gaol se afla destul de in afara centrului, insa e foarte faina si o recomand cu drag. Daca ati vazut cumva si filmul In the name of the father, cu Daniel Day-Lewis (si v-a placut), it’s a must. Barbata-miu zice ca turul ghidat e cam lacrimogen, eu cred doar ca vor sa scoata in evidenta istoria-ul zbuciumata a Irlandei pt independenta (au o istorie complicata!).
· Glasnevin Cemetery: spre mirarea multor oameni si intru generarea de multe priviri curioase, mie imi place sa ma plimb prin cimitire 🙂 Ok, acum ca v-ati oprit din ras, aruncati un ochi pe site-ul lor. E foarte misto locatia si e lipita si de gradina botanica – daca aveti o zi cu soare e ca o plimbare in parc! E un loc pe care il recomand cu drag oricui are timp – buba e ca-i bine off-center, asa ca la doua zile s-ar putea sa fie nitel cam mult. Asta mai ales daca idea de a vizita un cimitir vi se pare creepy!
· Docklands este zona cea mai noua a orasului (si veche istoric, vorbind), respectiv zona fostului port refacuta masiv si cu planuri de extindere. Merita de vazut cladirile si podurile (in special Samuel Beckett, care desi nu pare poate pivota si lasa navele sa urce pe rau), si Grand Canal Square cu piata teatrului care este spectaculoasa. Zona nu o sa va semene cu nimic din Dublin. Pare practic o alta lume.
· Phoenix Park se spune ca este cel mai mare parc imprejmuit din lume. Si daca nu e asta, atunci e sigur parcul cu cele mai multe caprioare din centrul unei capitale: vreo 400. Merita o plimbare pe vreme buna, preferabil cu bicicleta.

Langa Dublin
Pentru ce inseamna langa Dublin, merita cu o masina inchiriata sau cu un tur. De vazut ar fi:
· Glendalough cu ruinele unui vechi centru monastic (vechi de vreo 1000 de ani) si trasee de plimbare, la sud de Dublin in muntii Wicklow. Zona arata foarte fain si o recomand oricui ajunge prin zona, mai ales pe ceata!, dar iti cam trebuie aproape o zi sa te bucuri din plin de ea.
· Russborough House, Powerscourt Estate sau Castletown (oricare dintre ele) sunt foste resedinte nobiliare cu gradini somptuoase, bune de plimbat intr-o zi cu soare si clatit creierii.
· Howth e un sat pescaresc (acum aflat in Dublin, oficial) dragut mai ales vara cand e ceva soare, cu port si foci, peste bun, trasee de plimbare pe dealuri. Din pacate se ajunge cu trenul in vreo 20 minute, deci cam departicel pt cineva care nu sta mai mult.
· Dún Laoghaire merita pt o plimbare pe malul apei/dig, vazut portul de ferry-uri si vizitat Muzeul Marinei facut intr-o fost biserica, macar ca sa ajungeti odata aproape de un far.

Acum ca v-am facut povestea vietii, hai sa va mai zic si ceva lucruri mai practice, utile odata ajunsi acolo.

Siguranta
Zona centrala (pe axa Trinity College – Grafton Street – Stephen’s Green) este sigura la orice ora. Zona de Nord de Liffey (in jurul Spirei) si in sud zona din jurul Guiness Storehouse (cartierul numit Liberties, care incepe cam la Catedrala St. Patrick) e mai colorata si nu recomand plimbarea pe acolo dupa ora 8, mai ales ca nici nu prea ai ce vedea. Temple Bar e destul de sigur dar nu arata fantastic seara dupa 9-10 in special in weekend, cand devine un fel de Lipscani plin de betivi.

Clima
Cam ca in Londra, in general cu vreo 2 grade mai rece, ploua mai des decat la Londra dar in cantitati mai mici. Umed si in general vantos si foarte schimbator. Doua grade la Dublin sunt cam ca -2 la Bucuresti. Zicala locala e ca daca nu iti place vremea trebuie sa astepti zece minute.
 

Transportul
Din fericire centrul e destul de mic/compact si puteti sa ajungi pe jos cam peste tot. Ceea ce inseamna ca nu prea veti avea nevoie de altceva decat de Airlink-ul de la aeroport spre oras (face cam 50min).

Din anumite zone se face cam mult cu autobuzul pana in centru, din simplul motiv ca autobuzele vin rar iar sistemul de autobuze este jalnic, absolut toate liniile radiind din centru spre periferie. Daca aveti nevoie de tansport ideal ar fi sa va cumparati un LeapCard – e 5euro garantia, apoi il incarcati cu cat vreti (pt 2 zile vreo 10euro ar fi suficienti) si la fiecare urcare in autobuz ii spuneti soferului pana unde vrei sa mergeti si el va deduce suma. Daca luati tramvaiul trebuie sa dati cu cardul si la intrare si la iesire. Altfel, pe autobuze se poate plati si cu cash – vedeti insa ca soferii nu dau rest si trebuie sa aveti mult maruntis la voi. Taxiurile sunt cam scumpe, mai ales daca le compari cu Bucurestiul.

Daca nu aveti foarte mult timp sau nu aveti chef sa va plimbati de unii singuri, s-ar putea sa merite sa luati un tur ghidat organizat (nu stiu ce/cum va place voua, dar eu foarte rar imi iau vrun tur – prefer sa ma plimb prin oras cu harta in mana; cand n-ai suficient timp asta cu turul pare sa fie o optiune foarte cost & time efficient). Aveti urmatoarele optiuni:
· autobuzele rosii Hop On-Hop Off City Sightseeing sunt ale unei companii care detine conceptul la nivel mondial
· autobuzele verzi Hop On-Hop Off Dublin Bus ale RATB-ului local au, pe langa tururile clasice si unele care va scot nitel in afara orasului si va duc fie la Malahide Castle, fie la Powerscourt Gardens. Oricare din ele merita, dar va ocupa juma de zi…
· tururile organizate de Pad Liddy, cel mai cunoscut ghid dublinez, foarte simpatice si bine documentate.
· tururile VikingSplash, respectiv o masinuta amfibie galbena, in care iti pun in cap un coif de viking la urcare, si apoi va plimba prin tot orasul punandu-va la fiecare 5 minute sa strigati din toti rarunchii de o sa va invidieze toti trecatorii. E foarte fun!

Si la urma ce-i mai important: D’ale gurii si gatlejului.
Ce zic eu ca nu trebuie sa ratati in Dublin, din punct de vedere mancare, sunt burgerii si friptura de vita (ideal in sange, daca va place). Altii zic ca fish & chips. Si ciocolata de la Butlers. Si scone-urile cu gem si frisca. Avem deci:
· Porterhouse – atentie, exista si un restaurant portughez numit Porto House (fain si el!), sa nu le incurcati! Au trei locatii in Dublin dar v-o recomand pe cea din Temple Bar – au si muzica seara, mancarea e buna, midiile sunt delicioase, crevetii picati sunt geniali, au si stridii daca va plac (sau n-ati mancat niciodata), si trebuie neaparat sa incercati sample-urile de bere. Daca sunteti doi si va luati doua sample-uri, faceti de 8 tipuri diferite de bere! Mai au o locatie langa Trinity, dar nu e la fel de faina.
· Bobo’s Gourmet Burgers – cel la care se ajunge cel mai usor este pe Dame Street, adica strada ce porneste din fata Trinity-ului. Au niste burgeri minunati!
· Gourmet Burger Kitchen – gasiti unul pe a doua strada la stanga din Grafton, cum plecati din Trinity (hm, sper ca e chiar a doua!), si inca unul in mijlocul Temple Bar-ului, in piateta centrala. Tot de burgeri minunati!
· Bewley’s – chiar pe Grafton, greu de ratat. Mancarea este ok, dar cafeaua si prajiturile sunt foarte faine. Din pacate e cam turistic si plin tot timpul. Insa e fain sa stai la etajul 1 sa privesti lumea
· Butlers – e un lant de cafenele de care te lovesti la tot pasul. Ciocolata se vinde si la bucata (mie imi place aia cu lamaie si cea cu sare, iam-iam) si la cutie, dar cel mai fain e sa beti o ciocolata calda la ei (la fiecare bautura calda cumparata primiti gratuit o bomboana) intr-o pauza. Eventual cu marshmallows in ea (da, incep sa salivez..). Si capucino-ul e foarte bun, atentie insa ca daca va luati large va ajunge la amandoi.
· Beshoff – chiar in buricul targului, pe O’Connell Street, are numai peste prajit cu cartofi prajiti (ok, parca mai au si ceva creveti).
· Leo Burdock Fish – tot un un fish & chips precum Beshoff, gasiti unul langa Christ Church, pe coltul de vis-à-vis de catedrala. E insa “to go” – nu stiu cred ca intre timp sa fi bagat si vrun scaunel.
· Epicurean Food Hall – mancare de toate felurile, la farfurie pe care ti-o umplii singur sau all-you-can-eat, preturi bune si fiind cu autoservire se misca repede. Asta e o locatie pentru nepretentiosi si doar pentru mancat la pranz cand ti-e foame. Nothing special though…
· pentru o mica pauza de odihna plus eventual achizitia de carti si muzica, intrati la Eason-ul de pe O’Connell si duceti-va la ultimul etaj. In stanga este o mica cafeteria – va recomand scone-urile cu frisca si gem, iar in dreapta Tower Records – cred ca cel mai bun magazin de muzica din Dublin (magazinul mare si cel mai plin este langa Trinity, if interested).

Ca si Pub-uri, pe langa Porterhouse-ul de mai sus, recomand:
· The Cobblestone – aproape de muzeul distileriei Jameson, este un loc mai putin umblat de turisti si inca suficient de autentic. Muzica din cand in cand, bere buna, dar fara pic de mancare!
· O’Donoghue’s – aproape de Stephen’s Green, foarte plin cam oricand si cu destul de multi turisti in el, e fain si inca pastreaza mult din autenticitate
· Kehoe’s – parte dintr-un mare lant britanic de pub-uri la acest moment, e un punct major de intalnire al irlandezilor si foarte fain la interior
· Hole in the wall – e un local f fain, off center, la marginea Phoenix Park-ului, apreciate de localnici, cu o selectie buna de bere si impartit in pub si restaurant.
· The Brazen Head – ei se lauda ca ar fi cel mai vechi pub din Dublin. Arata asa pe alocuri, dar mancarea e buna, berea proaspata si desi numarul de turisti e mare atmosfera este pe cat se poate de irlandeza. Intrati in prima bucatica de bar pe dreapta pt mai multa intimitate sau stati in curte cu toata lumea sa va simtiti cu adevarat irlandezi 🙂

Apropo, regula in Irlanda este ca apa de robinet (tap water) este gratuita – asa oriunde ati fi o veti primi gratis. Iar Irlanda fiind o insula unde ploua mai mereu, apa e chiar buna!
In 2015 s-a introdus o taxa pe apa (pana atunci nu exista conceptul) ceea ce ar putea face ca in timp localurile sa nu mai ofere apa gratis si sa treaca pe apa imbuteliata contra cost, cum e si la noi. Depinde cat de frica le e de reactia publicului si cat vor trebui de fapt sa plateasca. Sunt curioasa si eu sa vad cum va evolua…

Si…. cam atat 🙂 Ce zici, va prelungiti sederea cu inca 1-2zile??

Comments Off on mic ghid Dublinez

Filed under eat, history, Irlanda, other..., read / see / do, travel

Havana


Cu o populatie de aproximativ 2,1milioane si un pic peste 1milion de vizitatori pe an, Havana a fost un oras superb in tineretea secolului trecut si inca pastreaza mult din gloria trecuta, chiar daca e bine decazuta. Cu marele avantaj al lipsei de cutremure, orasul vechi este unul din cele mai frumoase orase pe care le-am vazut. Ca dovada, Natiunile Unite l-au inclus in lista UNESCO World Heritage

Cand ajungi pe aeroportul Jose Marti te loveste mai intai umiditatea. Apoi te asezi apoi la coada de verificat pasapoartele si dupa 30′ de stat la coada, iti aduci aminte ce insemna sportul asta pe caldura varatica din Bucuresti, cum transpirai la coada la Administratia Financiara in ’93 si ce viteza uimitoar de inceata reuseau sa aiba tanticile de acolo (deadslow, pt cine cunoaste).
Cam pe cand te-ai saturat, treci in sfarsit de controlul pasapoartelor si te inghesuiesti langa banda rulanda sperand ca bagajul tau nu s-a pierdut in tranzit. Dar cum nu-ti spune nimeni ca bagajele vin pe 2 benzi, nu doar pe una, si ca (uneori) unele (mai multe) bagaje sunt date jos de pe banda si puse teanc, dupa alta jumatate de ora esti fleasca de la gandurile de petrecere a concediului doar cu bluza de pe tine si incaltat in bocanci. Noroc insa cu instinctele romanesti de “nu mi-o fi luat vreunul bagajul, ia sa verific eu”.

Apoi, cum aeroportul este la aproximativ 15km de oras iar transportul in comun este aproape inexistent, transportul se face cu taxiul la aproape nenegociabilul pret de 25CUC/cursa. Cu incercarea taximetristului de a nu-ti da rest la destinatie – vorba aceea, tu esti turistul bogat ce abia ai schimbat bani si nu are marunt, iar el e sarmanul sarac ce stie ca deobicei poate profita, incepe aventura cubaneza si relatia cu majoritatea localnicilor: ei cer dublu, tu negociezi; ei iti umfla nota, tu faci de trei ori calculul si verifici cu grija ce au pus pe ea; ei iti cer de 2-3ori pretul apei, tu le aduci aminte ca ai cumparat-o cu o zi inainte la pretul “normal” si ca nu le dai cat cer; ei iti ofera trabucuri si taxi la fiecare 5m, tu refuzi politicos pana cand ti se ia de atata politete din partea ta. Si tooooot asa…

Primele nopti de cazare in Havana ni le-am rezervat inainte, si a fost o idee buna. Caldura ne-a doborat instant, asa incat mersul cu rucsacii in spate si urcatul a nenumarate scari in cautarea de cazare ar fi fost o idee f proasta.
Am stat intr-o casa particulara, respectiv un fel de pensiune. Mai precis, de vreo 2 ani cubanezii au voie sa inchirieze cateva camere turistilor. Noi am avut o camera “nou” construita pe acoperisul unei cladiri coloniale din centrul vechi al orasului, la 1 minut de Plaza Vieja (Piata Veche), cu apa calda si aer conditionat. Fara sapun, dar cu h.i. si prosoape curate (chiar daca nu stralucitor de albe). Si, pentru deliciul copiilor, casa este dotata cu 5 caini chiuwaua, 1 veverita, 2 papagali, 2 pisici siameze si 5 broaste testoase.

Micul dejun consta din 3 fructe (pepene, banana, mango, papaya, guava sau ananas, in functie de ce exista la vanzatorul din colt), 1 chifla, 1ou ochi/prajit, miere si cafea. Aproape suficient, sigur nu pt fomisti, am constatat apoi ca asta e modelul peste tot in Cuba, mierea lipsind insa cu desavarsire in majoritatea celorlalte locatii. Din pacate, organismul meu nu a apreciat prea mult standardul cubanez si dupa cateva zile de oua m-a injurat prieteneste si m-a atins cu o usoara alergie – in concluzie eu nu vreau sa mai vad oua urmatoarea luna nici sa ma impuste careva!

Cazati si invigorati de un dus, dupa aproape 12 ore in avioane si dormit in tot felul de pozitii dubioase, ne-am luat palariile pe cap, aparatul de gat si am plecat sa vizitam orasul. Proasta idee, caci era 3 dupa-amiaza, momentul de maxim al soarelui si caldurii. Asa ca ne-am topit precum untul la soare, iar pe la 5-6 eram inapoi in camera in stare de legume stafidite. Cand s-a mai racorit nitel am plecat sa mancam si sa vizitam ce nu reusisem cu cateva ore inainte, dar am ajuns sa ne invartim juma de ora si apoi sa ne oprim la o bere rece si o prima mostra de bucatarie “fina” cubaneza…

A doua zi am fost total dezogranizati, toropiti si lipsiti de orice elan. Am luat-o perpedes la vazut orasul, dintr-o parte in alta, sa-i luam pulsul si aroma, dar dupa ce ne-am dat seama ca picarea de cu o zi inainte nu era doar de la drum ci si de la caldura cu care ne dezobisnuisem total, am infulecat o inghetat si ne-am hotarat sa practicam clasica metoda de racorire pe baza de muzee. Prin urmare si asa deci, n-a fost vorba despre greci, ci de Muzeul de Arta Frumoase, respectiv sectia de arta universala. Un muzeul ok, intr-o cladire fantastica.

Am vrut sa vizitam si Capitoliul, dar din pacate acesta este in restaurare pana in 2015, asa ca a trebuit sa ne multumim cu o invartire de jur imprejurul lui.
Langa el am descoperit insa un fost & in curs de revigorare cartier chinezesc – la mijlocul secolului XIX cateva bune zeci de mii de chinezi au fost adusi cu (cu contracte pe 8 ani) sa inlocuiasca sclavii negri de pe plantatiile de zahar. Revolutia comunista si nationalizarile ulterioare nu au fost insa foarte apreciate de mici chinezi iubitori de negot liber, asa ca in 2002 se pare ca in Havana se mai numarau doar vreo 300 de perechi de ochi oblici.

Invatandu-ne, aproximativ, lectia, in ziua urmatoarea am plecat devreme de acasa. Cam pe la 9 🙂 Si am incercat sa aplicam strategia pe racoare la plimbare, pe caldura la cultura ce s-a dovedit atat de utila in alte colturi de lume. Am cutreierat deci strazile din Habana Vieja, aka orasul vechi, am admirat casele, oamenii si masinile, am facut poze si am incercat sa gasim o locatie cu mancare mai acceptabila.

La mijlocul zilei am intrat la Muzeul Orasului, fostul Palat al Capitanilor Generali, actualul Oficio del Historiador, un muzeu care impresioneaza in primul rand prin opulenta pe care nu te astepti sa o vezi in Cuba, pastrata totusi cumva in timpul comunismului ca dovada historica a trecutului (bughez?!).

Usor mai racoriti, dar inca cu gandul la racoare (nu as fi crezut ca-mi va fi dor de racoarea irlandeza pana atunci!) am decis sa luam la pas Malecón-ul, aka faleza de 8km a Havanei, punctul de intalnire a inamoratilor, a pescarilor si poetilor deopotriva.



Acum, oricat de romantic o fi Maleconul la apus, tot nu poti sa nu ti se stranga inima cand vezi casele mancate de apa sarata, sa ignori murdaria de pe jos si nici sa scapi de coco-taximetristii insistenti.
Ghidurile spun ca asta e cel mai bun loc sa vezi toata menajeria Cubei si tind sa le dau dreptate: de la masini din anii ’50 pana la Mecedesuri moderne, de la haine rupte si pajituri vandute din foste carucioare de copii, la restaurante cu aspect f modern si iPhone 5 cu husa Swarovski.

Si cum se poate termina mai romantic o seara petrecuta pe malul marii decat cu o bere cartierul cel mai decadent al Havanei in anii ’40-’50, Vedado, la o terasa ce mi-a amintit de terasele din Costinesti din Mamaia prin anii 2000?!

Decisesem deja cu o zi inainte sa plecam spre Valle de Vinales a doua zi, asa ca seara ne-am facut cuminti bagajele, am antamat cazarea pentru intoarcerea in Havana de la sfarsitul concediului si am adormit glorios in zumzaitul aerului conditionat…

Comments Off on Havana

Filed under travel

Barcelona

Si a fost Barcelona. Soare, cald, frumos, cu dureri de picioare si multe bunatati (bomboane, croissante, foccacia, jambon, salam si cate si mai cate).

Am aterizat intr-o dimineata devreme in terminalul 2 – sa mai zica cineva ca Otopeniul nostru nu arata bine sau nu are suficiente indicatoare. Terminalul 2 are sigur mai putine indicatoare decat Otopeniul si p-alea pe care le are le are in spaniola si catalana. Din fericire catalana e un amestec de spaniola, franceza si italiana – pt urechile noastre – asa ca a fost limba cea mai usor de inteles (respectiv citit).

Apropo, stiai ca limba oficiala a statului Andorra este catalana? Iar Wikipedia spune ca aceasta limba se mai foloseste in zone restranse din Franta si Italia. Si in Valencia.
Sau stiati ca printre limbile romanice (din care fac parte si romana, catalana, franceza, spaniola, etc.) se afla si o limba numita romansh? Iar daca vreti sa va distrati, uitati-va la harta intinderii limbilor romanice in Europa 😉

Sa revenim la oile noastre. Ei bine, cand ajungi in Spania venind din Irlanda tara asta atat de frumoasa cu alte ocazii ti se pare maro, uscata si prafuita. Si galagioasa. Normal, nu, daca vii de la iarba mereu verde, umezeala continua si liniste ca de mormant. Apoi, orasul pare foarte aglomerat; desi as putea face pariu ca pe Iuliu Maniu sunt de 2 ori mai multe masini (si infinit mai zgomotoase) decat pe Avinguda Diagonal, ori ca piata Romana este un haos total comparativ cu piata Catalunya.
Partea buna este, insa, ca oricat de racoare ar fi in Barcelona tot e mai cald decat in Dublin. Si ca straluceste soarele, ceea ce-ti face din start ziua mai buna! Asta ca sa nu mai punem la socoteala ca pozele parca sunt mai frumoase cu cer albastru…

Plini de entuziasm solar, ne-am cazat si apoi am plecat la plimbare hai-hui pe strazi, fara un scop turistic specific, ci mai degraba sa ne familiarizam cu locurile.

Dupa ceva vreme stomacele noastre nu au mai rezistat si si-au cerut simbria pe ziua in curs, asa ca am infulecat o pasta chinezeasca la un colt de strada si am continuat spre port.

Cand ma fac mare vreau si eu o barcuta d-aia! Aviz lu’ Mos Craciun (accept totusi ca anul asta sa primesc cadou doar cursurile de skipper)..

Si apoi ne-am hotarat sa intram la acvariu. Unde am bodoganit nitel talentul spaniol de a rata traducerile in engleza, aka de a nu le pune peste tot, desi, daca e sa fim sinceri, cu tot cu traduceri si nu cred ca am fi inteles mai mult caci jumatate din pestii de acolo oricum nu stim nici in romana cum se cheama (ori din ce imi aduc aminte din acvariul de la Constanta, s-ar putea ca nici macar sa nu aiba denumire romana).

Au urmat apoi 8zile de plimbare pana ne lasau picioarele. Ne-am bucurat de soare si caldura si am tzopiat precum niste copii tembeli cand am putut merge in maneca scurta, am mancat tot felul de chestii delicioase de ne miram cum nu am venit acasa cu cateva kile in plus si am incercat sa “bifam” cat mai multe din atractiile “obligatorii”. Ah, si am fost la cumparaturi, caci, atunci cand vii din Irlanda, Spania nu iti mai pare chiar atat de scumpa!

Pe ansamblu ni s-a parut ca spanioli traiesc in alta lume, total dominata de soare si caldura. Poarta pantaloni bej si in plina toamna (aproape iarna pentru ei), au storurile trase la ferestre si in zilele gri si ploioase si au pauza de 1-2-3ore la pranz chiar si la magazine mari (unul din cele mai mari magazine de echipament sportiv din Barcelona are program de la 10 la 1 si apoi de la 5 la 8). Iar seara incepe dupa 8jumate – fereasca sfantul sa vrei sa te duci intr-un local non-turistic inainte de ora asta ca risti sa mori de foame in fata grilajului protector (pentru cine nu a inteles idea din randurile randurile anterioare, sfat: daca la ora 7 restaurantul e deschis este clar turistic. Mananca un pateu si asteapta sa se deschida cele inchise).

La capitolul recomandanari, pe langa clasicele Gaudi-uri si Sagrada Familia, v-as propune o vizita in cimitirul Montjuïc si o zi prin Tarragona.
Si o masa in prag de noapte la Taverna La Llesca, cea de pe Travessera de Gràcia 86 – jumatatea de iepure din meniu (1/2 Conill) chiar este 1/2, si este delicioasa. Iar atricotul de Girona (Entrecot de Girona) putin facut a fost cea mai buna carne de vita mancata pana acum… Sau mi-o fi fost mie foarte foame in seara aia?

Nu am ajuns la Montserrat si mai avem niste Gaudi ramas pe lista pentru data viitoare, dar Spania e destul de aproape de aici si cu ceva noroc putem prinde si niste bilete decente, asa incat nu-mi fac griji ca le voi vedea si pe acestea.

Comments Off on Barcelona

Filed under read / see / do, travel

Howth

Howth este o peninsula si un oras-port, parte a Dublin-ului dar totusi langa. Un fel de Cernica, Snagov sau padurea Baneasa. Este locul in care iese micul dublinez in weekend sa faca (un fel de) plaja, sa se plimbe nitel, sa manance peste/raci/crabi/scoici si sa ia aer curat.

Noi am fost cu intentia de a face o tura pe un traseu ce se numeste Bog of the Frogs, in traducere libera Mlastina Broastelor. Traseul are 10km, dureaza aproximativ 2,5-3h si este de fapt o plimbare de jur imprejurul peninsulei pe malul marii, mal insemnand niste stanci inalte de vreo 50-100m (pe alocuri traseul urca pana la 250m altitudine).

Nestiind foarte clar la ce sa ne asteptam, desi citisem instructiunile traseului si aveam si o harta, ne-am echipat aproape ca de munte (bete incluse, desigur) si am luat-o la picior. La nici 10 minute de mers am gasit parcarea oficiala pentru intrarea in traseu si un minunat Logan de Suceava. Pe cand traversam parcarea au venit doua masini cu numar de Dublin din care au coborat alti 8 mandri compatrioti, vorbitori de aceasi dulce moldoveneasca. Sa mai zica cineva ca nu e mica lumea!

Mic intermezzo despre vreme: serviciul meteorologic irlandez nu pare sa reuseasca sa tina pasul cu vremea si vremurile, drept urmare informatiile transmise de ei fie nu sunt actualizate (am aflat acum ca astazi a plouat in Dublin, si nu chiar foarte putin, desi eu nu am vazut stop de ploaie), fie nu reusesc sa nimereasca prognoza. Pentru azi, de exemplu, anuntasera maxim 16 grade in Dublin, idem in Howth, cu ploaie (nu “cu sanse de”, ci cu “sigur” ploaie). De un site bine pus la punct cu prognoza (revin la problema actualizarii informatiilor) nu cred ca au auzit, iar Accuweather-ul pare sa extrapoleze putinele informatii primite intr-un mod doar de el stiut.

Buuun. Noi, copii ascultatorii fiind, ne-am pus pantalonii lungi de toamna, tricou cu maneca scurta si fleece deasupra, haina de ploaie in rucsac, iar bocancii i-am dat cu solutie de impermeabilizare. Cine si-ar lua crema de soare cu el cand se anunta asemenea vreme? Dar ochelarii de soare?

Urmand marcajele am luat-o deci la picior sa admiram peninsula si marea. Si era asa soare si frumos incat dupa vreo 10 minute ramasesem in maneca scurta si ne parea rau ca nu avem si pantalonii scurti. Noroc ca batea vantul dinspre mare si ne mai racorea. Am depasit cateva persoane, ne-au depasit la randul nostru altii, si cand ne uitam mai bine in fata vedem un grup maaaaaare de oameni mergand in sir indian pe traseu. Iar in stanga noastra tot felul de barcute, cu panze ori cu motor, ce pareau sa se grabeasca in aceasi directie in care mergeam si noi. Ne-am adus atunci aminte ca azi era ziua in care plecau vasele ce au participat la Tall Ship Races. Lumea venise la picnic, cu vin, bere si sandwichuri la purtator, cu binoclul de gat si aparatul pe trepied, sa vada vasele plecand.

Am luat deci si noi o mica pauza, am mancat o aluna si am baut o gura de apa, si ne-am uitat la barcute. Sa nu credeti ca le-am vazut mai mari decat le vedeti voi in pozele de mai jos, ba din contra. Dar era cald si placut, marea albastra si orizontul plin de ambarcatiuni.


Am continuat apoi pe mal, mai urcand mai cobornad, printre tufarisuri mov si galbene, prin noroi pana la glezna pe alocuri si printre urzici, dar in permanenta cu marea in stanga si cu privelisti deosebite. I-am invidiat nitel pe baietii din caiace, dar ne-am promis ca intr-un weekend cu soare o sa incercam si noi sportul asta, preferabil insa pe un lac, nu chiar pe mare.

Ca sa ajungem inapoi la punctul de plecare, ultima bucata a traseului insemna traversarea intregii peninsule, respectiv trecutul unui deal mai mare.

Ce m-a impresionat a fost ca traseul trece prin curtile oamenilor si chiar traverseaza un teren de golf, pentru a ajunge in capatul satului si a merge apoi prin padurea adiacenta acestuia pana in centru. Am vazut si eu cu ocazia asta cum arata iarba pe un teren de golf, cat de mica este taiata in zona din jurul gaurii si cum pe masura ce te departezi este taiata din ce in ce mai mare, undeva cam pe 4-5 inaltimi diferite.

In total cred ca ne-am plimbat cam 4-5 ore, aici intrand si timpii de facut poze si stat la vazut barcute. La coborarea in oras am rontait niste calamari si o portie de galuste chinezesti, si apoi am admirat pescariile locale si produsele lor (aveau stridii la preturi incepand cu 50centi/bucata, homari si crabi cum nu mai vazusem decat in Asia si niste pesti de care n-am auzit pana acum).

Din pacate nu am fost in stare sa ne mai ducem si pana la farul portului caci batea vantul prin noi si aveam o senzatie usor neplacuta de frig. Cu toate astea fetele ne ardeau, iar ajunsi acasa am constatat ca suntem rosii precum racii prosapat scosi din apa fierbinte si ca am reusit sa ne ardem nitel, unii dintre noi avand si semne distinctive de tractoristi 🙂

Comments Off on Howth

Filed under Irlanda, read / see / do, travel

prin Dublin

Dimineata, dupa ce ne-am baut cafeaua pe terasa (a se citi balcon, dar suna prea urat avand in vedere amploarea si vederea acestuia) am hotarat sa iesim in oras. Asa incat pe la 10:30 am iesit pe usa, inarmati cu aparatul foto si hainele de ploaie, sa ne plimbam prin centrul Dublin-ului.

Dupa o tura cu masina prin Phoenix Park, am parcat aproape de centru si am luat-o la picior spre Dublin Castle.

Ce este interesant la irlandezi e ca nu par asa extremisti ca noi. Sa clarific: noi la fiecare rascoala/revolutie am ars/topit/distrus toate simbolurile regimului anterior. Ca am topit statuile sa le facem ghiulele, ca am acoperit/tencuit/sters picturile ce reprezentau persoane ce nu mai erau in gratiile poporului sau conducatorului, ori ca am distrus cu totul cladirea/statuia/opera de arta, noi nu prea ne pastram istoria ci mai degraba o aruncam la gunoi. Spre deosebire de noi, alte natii o conserva undeva intr-un sertar si dupa ani (si calmarea spiritelor) o scot de la naftalina si o arunca intr-un muzeu unde se lauda cu ea.

Cam asa e cu irlandezii: castelul Dublin-ului reprezinta Apartamentele de Stat, care sunt de fapt palatul/resedinta guvernatorului proviciei Irlanda (pe vremea cand apartinea de Marea Britanie). Iar acestea inca pastreaza o multime de referiri la regalitate, inclusiv un candelabru imens de bronz cu insemnele Marii Britanii (in versiunea Irlanda anexata) si 3 picturi pe tavanul salii in care se tin banchetele de stat si depune juramantul presedintele.

Din povestile palatului cea mai simpatica sa refera la statuia justitiei, aflata pe una din portile de intrare: in primul rand este asezata cu fata catre curte, nu catre oras. Interpretati asta in contextul unei provincii guvernate de un strain. Apoi, sculptorul aceiasi Justitii s-a gandit sa-i puna in mana o balanta functionala, ceea ce facea ca atunci cand ploua unul din talere sa fie mai sus, iar altul mai jos 🙂 Prin urmare, unul din guvernatori (vice-rege, cum ii spun ei) a solicitat gaurirea talerelor pentru a se putea scurge apa. Statuia a ramas insa tot cu fundul la popor. Nimeni nu-i perfect, nu ?!

Dublin Castle
tur ghidat la Apartamentele de Stat si Cripta Medievala (~1h)
adulti – 4,5€
studenti/seniori – 3,5€
copii intre 6 si 12 ani – 2€
copii sub 6 ani – gratis
biblioteca Chester Beatty
acces gratuit

In spatele Apartamentelor de Stat se afla Dubh Linn Gardens si biblioteca Chester Beatty (de fapt muzeu si biblioteca). Nenea Chester este un newyorkez care a facut avere din minerit. Mutat la Londra din motive de sanatate, s-a “refugiat” in Dublin pe motive de taxe. Colectionar pasionat a profitat de piata (hai sa nu-i zicem ilegala, ca nu-i frumos) de arta din Cairo si a cumparat cam orice va trece prin cap ca ar putea fi de valoare, de la biblii la corane si tora, de la gravuri de Hiroshige la Dürer la manuscrise si editii princeps, mobilier, haine si obiecte decorative. Nu are decat vreo 400 de tablouri (picturi), ce-i drept, dar compenseaza lejer cu restul. Din pacate, expozitia permanenta expune doar 1% din colectie, restul fiind depozitata in conditii de siguranta. Usor de inteles cand printre papirusuri se afla si al doilea cel mai vechi Vechi Testament (Manuscrisele de la Marea Moarta ocupa locul I) si ceva desene de Goya…

Printre picaturi de ploaie, ne-am intors apoi acasa via Phoenix Park unde am avut parte de o intalnire cel putin neobisnuita:


Comments Off on prin Dublin

Filed under Irlanda, read / see / do, travel

Hotel Capitolina

Hotel de 3 stele central, la 10 minute de gradina botanica si tot 10 de statuia lui Matei Corvin, Capitolina este un hotel “corect” cum ar spune un prieten.
In primul si in primul rand, pozitionarea hotelului este foarte buna si as recomanda-o oricui. Apoi conditiile sunt mai mult decat decente: camera suficienta, bine dotata, lenjerie si prosoape impecabile, receptionerii foarte draguti. Singurele defecte identificate au fost o bucatica de perete usor murdara, o denivelare in podea si un colt scrijelit in sala de mese.

Pretul camerei duble la receptie era 50euro, noi insa l-am gasit pe booking.com la 26,5euro – iar la plata am beneficiat de inca 10% reducere datorita cardului utilizat, ceea ce ne-a dus la un cost de 104ron/camera de 2 persoane, cu mic dejun inclus. Iar micul dejun a fost tip bufet, cu 3 tipuri de branza, vreo 3 de salam si sunca, croissant, oua ochiuri, carnati si cramwusti, fulgi de 3 tipuri, ceai, cafea, suc (nu cel mai bun de pe lume, dar baubil), unt si gem, fructe si ceva legume. Arhisuficient pentru mine !

Hotel Capitolina
str. Victor Babes 35, Cluj-Napoca, jud.Cluj
0264-450.490
0264-450.497
office@hotel-capitolina.ro

Comments Off on Hotel Capitolina

Filed under accommodation, travel

Marty Society

Inaintea plecarii din Cluj am vrut sa mancam ceva bun si satios cat sa ne ajunga tot drumul pana acasa. Astfel am incercat restaurantul Marty Society aflat langa hotelul Capitolina, cu o intrare micuta si o terasa mare in spate, dar cu ceva probleme de parcare in zilele de lucru.

Marty arata foarte fain – daca te uiti la terasa dinsptre interior vei avea senzatia ca te afli la marginea padurii. Ospatarita noastra a fost printre cele mai dragute fete vazute in Cluj, foarte amabila si rapida. Si cum un zambet mare ce-i ajungea pana aproape de ramele ochelarilor.

Nici meniul nu este mai prejos: ne-a fost greu sa ne alegem un smoothie si un suc/cocktail non-alcoolic din multimea disponihila, foarte apetisanta si diversa, asa incat am luat… mai multe.
Puiul (Chicken parmesan – 19,5ron/400g) a venit fierbinte intr-un vas de ceramica, proaspat scos din cuptor, cu putin tarhon parca, rosii si branza topita aburinda. Nu am reusit sa-l terminam pe tot in ciuda poftei de mancare zdravene de care dispuneam.
Salata Forestier (salata mix, bacon, branza de capra, rosii cherru, ciuperci de padure, seminte de pin, alune de padure, mustar frantuzesc, sos sweet chili, ceapa caramelizata – 21,5ron/250g) este o combinatie minunata cu conditia sa nu-ti imaginezi ca este foarte sarata – ciupercile, ceapa si sos-ul chili chiar sunt dulci, iar branza de capra nu face decat sa echilibreze acest gust. Si nici pe aceasta nu am reusit sa o terminam, din motive de dimensiuni…
Portia de Gomboti cu prune (9ron/350g) ne-au fost adusa la doua farfurii, cu magiune deasupra si ornata cu menta. Prunele din interior erau cam mici pentru gustul meu si usor cam afumate pentru gustul domnului, dar au fost unii din cei mai buni gomboti mancati vreodata (desigur, dupa cei ai bunicii ardelence).

La capitolul bauturi ne-am delectat cu Orange strawberry vanilla smoothie (8,9ron/250ml) si doua cocktailuri non-alcoolice (9,8ron/400ml): Sunshine si Apple cinnamon. Noua ne-au parut pe cat se poate de naturale si proaspete, iar smoothie-ul foarte cremos, incat am analizat inclusiv posibilitatea luarii lor la pachet (se poate !). M-as duce acolo in fiecare seara doar pentru smoothie-uri, shake-uri si cocktailurile non-alcoolice !

Altfel localul e foarte fain, preturile nu sunt cele mai mici de pe lume dar nici exorbitante, este plin de studenti (asta nu ar trebui sa mire caci este langa UMF), toaletele sunt foarte curate iar terasa deosebita. Daca treceti prin Cluj, merita sa incercati !

din meniu:
Ciorba de orz cu muschiulet de porc fume si legume – 9,8ron/500ml
Ciorba de vacuta – 9,8ron/500ml
Ciorba de pui a la grec – 9,5ron/500ml
Spaghetti carbonara – 19,5ron/450g
Chicken Dijon – 21,5ron/460g
Muschi de vita cu spetzle – 32ron/350g
Pastrav gril – 9ron/100g
Salata greceasca – 18ron/450g
Bruschette – 8ron/200g
Pizza Quatro Formaggi – 26ron/480g
Cheescake – 12,5ron/200g
Crunch ice cream – 12ron/250g

Blue shake – 8,9ron/250ml
Forest organge smoothie – 9,8ron/250ml
Rasberry lemonade – 9,8ron/400ml
Ciuc nefiltrat draft – 5,9ron/400ml
Heineken – 6,9ron/500ml
Espresso – 4,5ron

Comments Off on Marty Society

Filed under eat, travel