Author Archives: laura

mic ghid Dublinez

M-au intrebat multi daca merita sa viziteze Dublinul/Irlanda si pentru cate zile. De fapt, majoritatea incep prin a intreba daca ai ce sa faci un weekend macar. Raspunsul? Da, da, da.

Dublinul nu-i mare si puteti sa-l vedeti destul de repede sau foarte greu, functie de preferinte. Exista destul de multe centre turistice (private) de unde se pot antama tot felul de tururi ghidate, si (cel mai important) de unde poti lua harti gratuite.
Cum nu stiu voua cam ce va place sa faceti cand ajungeti undeva am incercat sa insir mai jos cate un pic din toate. So, here we go…

Centru – la SUD de raul Liffey
Este zona centrala comerciala a Dublinului, cea mai scumpa si mai spalata. Primul lucru de facut in Dublin e o plimbare de la Trinity College pana la parcurile Stephen’s Green si Merrion Square. Pe axa asta sunt majoritatea punctelor de atractie din oras.
· La Trinity College + Book of Kells recomand turul ghidat facut de studentii de la universitate (include si acces la biblioteca). Ii gasiti imediat ce intrati pe poarta principala. Book of Kells este o carte foarte frumos desenata & colorata de calugari undeva pe la anul 800 DC, pe velum (piele). Nu stiu in ce masura asta va face cu ochiul ori ba, dar turul facut de studenti in curtea universitatii, cu toate povestile si glumele, face toti banii! As spune ca asta e un must!
· Grafton Street (strada pietonala), este strada de shopping principala. Merita si o oprire la Brown Thomas (cel mai luxos magazin din Irlanda), macar de clatit ochii…
· St Stephen’s Green & Merrion Square sunt ambele parcuri ingradite, in mijlocul orasului, stil Cismigiu, inconjurate de case in stil georgian, de care irlandezii sunt foarte mandri. Primul, St. Stephen’s Green este chiar la capatul Graftonului si are si un lac in mijloc. Vei gasi mereu ratuste si lebede – daca vremea e frumoasa va fi plin de irlandezi intinsi pe iarba. Merrion Square este la cateva strazi distanta si are si o statuie a lui Oscar Wilde foarte cautata de turisti – eu am vazut-o o data, cam din greseala, si nu as putea spune ca m-a impresionat major. Ce este insa fain la Merrion Square e de fapt randul de case in stil georgian care inconjoara parcul; astfel eu v-as recomanda mai degraba o plimbare in jurul Merrion Square decat prin.
· National Museum of Ireland – Archaeology, aka Muzeul de Arheologie este gratis si merita sa intrati macar pentru 10 minute sa vedeti “tezaurul” lor de la parter. Bratarile noastre dacice sunt precum Meli Melo versus Bulgari.
· National Gallery of Ireland, aka Muzeul de Arta, este si el gratis. Desi nu foarte mare (si cu o bucata inca in curs de renovare), merita o ora – doua, mai ales daca va place sa intrati prin muzee ssa admirati un Caravaggio de calitate.

Langa centru – la SUD de raul Liffey
· Temple Bar e o zona plina de baruri (inclusiv celebrul bar numit chiar The Temple Bar) in care trebuie sa va duceti. Din pacate zona e refacuta cu dedicatie turistica si e cam plina doar de turisti. Vineri si sambata seara dupa ora 12 e populata si de localnici care vin sa-si termine betiile dupa ce s-au inchis pub-urile lor. Must go. Si daca tot sunteti in zona, mergti pana la capatul strazii la Porterhouse.
Altfel, irlandezii nu apreciaza foarte mult ce s-a facut din zona asta si cum arata acum, tocmai pentru ca e prea comerciala. Este insa o varianta destul de usoara de a gusta ceva din muzica irlandeza. Atentie insa ca un pint aici va va costa 6-8eur in loc de 4-5 in alte zone.
· Dublin Castle este fosta resedinta a guvernatorilor englezi. Poti sa te plimbi doar prin curtea lui si sa intri si in biserica de langa, sau poti face turul lui. Ca sa nu fi dezamagit: la interior nu este superb, dar povestile merita. Atentie insa, pentru tur trebuie sa iei bilet imediat ce ajungi acolo, iar apoi abia te plimbi pana iti vine “programarea” la tur.
· Chester Beatty Library (gratuit) este de fapt un muzeu, al colectiei particulare a unui nenea numit Chester Beatty. Se afla in spatele lui Dublin Castle, are langa un mic parculet (a caruit poveste trebuie citita ca sa intelegi de unde zic unii ca ar veni numele orasului), iar eu il recomand cu foarte mare drag caci mi-a placut foarte tare. Corect ar fi insa sa vi-l recomand daca va plac cartile (inclusiv biblii), hartile si obiectele vechi de pe toate meridianele (de la everi pana la japonezi). La parter are si un mic restaurant cu mancare buna, multa si la preturi ok.
· Christchurch una din cele doua catedrale principale ale orasului, mai mica decat St. Patrick dar mai fotogenica. La 2-3 minute de Dublin Castle. Intrarea costa la ambele biserici nu chiar putin – cel mai fain e sa prindeti un concert daca tot e sa dati banii…
· St Patrick’s Cathedral este cea mai mare catedrala din Irlanda, la vreo 10 minute de mers pe jos de Dublin Castle, construita intr-o perioada destul de lunga ceea ce se vede pe afara destul de bine. Are si un parculet mic langa, foarte simpatic. Nu as vrea sa-va stric supriza de a va spune cine a fost diaconul bisericii pe la 1700 (wikipedia ajuta, daca vreti), insa daca ar fi sa-ti recomand una din cele doua biserici de vizitat eu ti-as recomanda-o p-asta. Sotul meu ar recomanda Christ Church-ul 🙂
Ah, e bine de stiut ca exista o aplicatie gratuita ce merita downloadata inainte de vizita.
· Guiness Storehouse e un loc in care daca nu te duci te va freca la cap toata lumea care a trecut vreodata prin Dublin ca ai pierdut cel mai misto loc de pe pamant. Dupa mine insa, nu e cine stie ce. Respectiv, dintr-o bucatica din fabrica Guiness au facut muzeu – din pacate nu-ti arata chestii reale (adica sa te plimbe prin fabrica), asa ca e usor dezamagitor. Partea care e super iubita de lume e paharul de Guiness proaspat de la final, pe care il bei in turnul de sticla de unde se vede frumos Dublinul. Faina berea, n-am ce zice. Altfel, e frumos facut si foarte modern, iar daca n-ai fost niciodata intr-o fabrica de bere si n-ai nici cea mai vaga idee cum se fabrica, merita.

Centru – la NORD de raul Liffey
· O’Connell Street e o strada mare care incepe de la raul Liffey si urca pana la Parnell. Spira din mijloc este de mandrie locala si un fel de “Coada Calului” de la Universitate.
· GPO, aka Oficiul Postal Central nu e cine stie ce ca si cladire, dar a avut un rol istoric important. Intrucat oricum treci pe langa el, merita sa bagi un nas inauntru. Are si un mic muzeu.
· Hugh Lane Gallery este galeria Dublineza de arta, gratis ca toate muzeele de stat din Iralanda, care merita si ea vreo ora de vizita.

Langa centru – la NORD de raul Liffey
· Jameson Distillery e tot un muzeu facut in fosta fabrica, numai ca aici chiar nu mai functioneaza nimic, pe cand la Guiness fabrica rasneste in spatele muzeului. Si aici iti dau sa bei, da’ nu bere ci whiskey 🙂 Dragut, mai putin apreciat decat Guiness-ul fiindca e mai mic si nu are turnul de sticla. Altfel, sunt cam la fel, desi Guinessul e un pic mai glamour – tot cu display-uri si ici colo un alambic mare de exemplificare.
· Collins Barracks, aka Muzeul de Istorie si Arte Decorative (gratis) e fain facut si puteti pierde o zi in el lejer. Veti afla multe despre irlandezi, dar trebuie sa-va placa sa va plimbi prin muzee si sa aveti un pic mai mult timp la dispozitie. Din pacate va ia cam 25 de minute sa ajungeti pana acolo, daca nu luati LUAS-ul (tramvaiul).
· Custom House, fosta cladire a vamilor, e cea mai mare cladire de pe malul raului destul de impresionanta pe afara dar in care din pacate nu se poate intra (e minister acum..)

In afara centrului – adica se ajunge cu tramvaiul/ autobuzul/ taxiul/autobuzul turistic sau cu mult mai mult mers dect standardul
· Kilmainham Gaol se afla destul de in afara centrului, insa e foarte faina si o recomand cu drag. Daca ati vazut cumva si filmul In the name of the father, cu Daniel Day-Lewis (si v-a placut), it’s a must. Barbata-miu zice ca turul ghidat e cam lacrimogen, eu cred doar ca vor sa scoata in evidenta istoria-ul zbuciumata a Irlandei pt independenta (au o istorie complicata!).
· Glasnevin Cemetery: spre mirarea multor oameni si intru generarea de multe priviri curioase, mie imi place sa ma plimb prin cimitire 🙂 Ok, acum ca v-ati oprit din ras, aruncati un ochi pe site-ul lor. E foarte misto locatia si e lipita si de gradina botanica – daca aveti o zi cu soare e ca o plimbare in parc! E un loc pe care il recomand cu drag oricui are timp – buba e ca-i bine off-center, asa ca la doua zile s-ar putea sa fie nitel cam mult. Asta mai ales daca idea de a vizita un cimitir vi se pare creepy!
· Docklands este zona cea mai noua a orasului (si veche istoric, vorbind), respectiv zona fostului port refacuta masiv si cu planuri de extindere. Merita de vazut cladirile si podurile (in special Samuel Beckett, care desi nu pare poate pivota si lasa navele sa urce pe rau), si Grand Canal Square cu piata teatrului care este spectaculoasa. Zona nu o sa va semene cu nimic din Dublin. Pare practic o alta lume.
· Phoenix Park se spune ca este cel mai mare parc imprejmuit din lume. Si daca nu e asta, atunci e sigur parcul cu cele mai multe caprioare din centrul unei capitale: vreo 400. Merita o plimbare pe vreme buna, preferabil cu bicicleta.

Langa Dublin
Pentru ce inseamna langa Dublin, merita cu o masina inchiriata sau cu un tur. De vazut ar fi:
· Glendalough cu ruinele unui vechi centru monastic (vechi de vreo 1000 de ani) si trasee de plimbare, la sud de Dublin in muntii Wicklow. Zona arata foarte fain si o recomand oricui ajunge prin zona, mai ales pe ceata!, dar iti cam trebuie aproape o zi sa te bucuri din plin de ea.
· Russborough House, Powerscourt Estate sau Castletown (oricare dintre ele) sunt foste resedinte nobiliare cu gradini somptuoase, bune de plimbat intr-o zi cu soare si clatit creierii.
· Howth e un sat pescaresc (acum aflat in Dublin, oficial) dragut mai ales vara cand e ceva soare, cu port si foci, peste bun, trasee de plimbare pe dealuri. Din pacate se ajunge cu trenul in vreo 20 minute, deci cam departicel pt cineva care nu sta mai mult.
· Dún Laoghaire merita pt o plimbare pe malul apei/dig, vazut portul de ferry-uri si vizitat Muzeul Marinei facut intr-o fost biserica, macar ca sa ajungeti odata aproape de un far.

Acum ca v-am facut povestea vietii, hai sa va mai zic si ceva lucruri mai practice, utile odata ajunsi acolo.

Siguranta
Zona centrala (pe axa Trinity College – Grafton Street – Stephen’s Green) este sigura la orice ora. Zona de Nord de Liffey (in jurul Spirei) si in sud zona din jurul Guiness Storehouse (cartierul numit Liberties, care incepe cam la Catedrala St. Patrick) e mai colorata si nu recomand plimbarea pe acolo dupa ora 8, mai ales ca nici nu prea ai ce vedea. Temple Bar e destul de sigur dar nu arata fantastic seara dupa 9-10 in special in weekend, cand devine un fel de Lipscani plin de betivi.

Clima
Cam ca in Londra, in general cu vreo 2 grade mai rece, ploua mai des decat la Londra dar in cantitati mai mici. Umed si in general vantos si foarte schimbator. Doua grade la Dublin sunt cam ca -2 la Bucuresti. Zicala locala e ca daca nu iti place vremea trebuie sa astepti zece minute.
 

Transportul
Din fericire centrul e destul de mic/compact si puteti sa ajungi pe jos cam peste tot. Ceea ce inseamna ca nu prea veti avea nevoie de altceva decat de Airlink-ul de la aeroport spre oras (face cam 50min).

Din anumite zone se face cam mult cu autobuzul pana in centru, din simplul motiv ca autobuzele vin rar iar sistemul de autobuze este jalnic, absolut toate liniile radiind din centru spre periferie. Daca aveti nevoie de tansport ideal ar fi sa va cumparati un LeapCard – e 5euro garantia, apoi il incarcati cu cat vreti (pt 2 zile vreo 10euro ar fi suficienti) si la fiecare urcare in autobuz ii spuneti soferului pana unde vrei sa mergeti si el va deduce suma. Daca luati tramvaiul trebuie sa dati cu cardul si la intrare si la iesire. Altfel, pe autobuze se poate plati si cu cash – vedeti insa ca soferii nu dau rest si trebuie sa aveti mult maruntis la voi. Taxiurile sunt cam scumpe, mai ales daca le compari cu Bucurestiul.

Daca nu aveti foarte mult timp sau nu aveti chef sa va plimbati de unii singuri, s-ar putea sa merite sa luati un tur ghidat organizat (nu stiu ce/cum va place voua, dar eu foarte rar imi iau vrun tur – prefer sa ma plimb prin oras cu harta in mana; cand n-ai suficient timp asta cu turul pare sa fie o optiune foarte cost & time efficient). Aveti urmatoarele optiuni:
· autobuzele rosii Hop On-Hop Off City Sightseeing sunt ale unei companii care detine conceptul la nivel mondial
· autobuzele verzi Hop On-Hop Off Dublin Bus ale RATB-ului local au, pe langa tururile clasice si unele care va scot nitel in afara orasului si va duc fie la Malahide Castle, fie la Powerscourt Gardens. Oricare din ele merita, dar va ocupa juma de zi…
· tururile organizate de Pad Liddy, cel mai cunoscut ghid dublinez, foarte simpatice si bine documentate.
· tururile VikingSplash, respectiv o masinuta amfibie galbena, in care iti pun in cap un coif de viking la urcare, si apoi va plimba prin tot orasul punandu-va la fiecare 5 minute sa strigati din toti rarunchii de o sa va invidieze toti trecatorii. E foarte fun!

Si la urma ce-i mai important: D’ale gurii si gatlejului.
Ce zic eu ca nu trebuie sa ratati in Dublin, din punct de vedere mancare, sunt burgerii si friptura de vita (ideal in sange, daca va place). Altii zic ca fish & chips. Si ciocolata de la Butlers. Si scone-urile cu gem si frisca. Avem deci:
· Porterhouse – atentie, exista si un restaurant portughez numit Porto House (fain si el!), sa nu le incurcati! Au trei locatii in Dublin dar v-o recomand pe cea din Temple Bar – au si muzica seara, mancarea e buna, midiile sunt delicioase, crevetii picati sunt geniali, au si stridii daca va plac (sau n-ati mancat niciodata), si trebuie neaparat sa incercati sample-urile de bere. Daca sunteti doi si va luati doua sample-uri, faceti de 8 tipuri diferite de bere! Mai au o locatie langa Trinity, dar nu e la fel de faina.
· Bobo’s Gourmet Burgers – cel la care se ajunge cel mai usor este pe Dame Street, adica strada ce porneste din fata Trinity-ului. Au niste burgeri minunati!
· Gourmet Burger Kitchen – gasiti unul pe a doua strada la stanga din Grafton, cum plecati din Trinity (hm, sper ca e chiar a doua!), si inca unul in mijlocul Temple Bar-ului, in piateta centrala. Tot de burgeri minunati!
· Bewley’s – chiar pe Grafton, greu de ratat. Mancarea este ok, dar cafeaua si prajiturile sunt foarte faine. Din pacate e cam turistic si plin tot timpul. Insa e fain sa stai la etajul 1 sa privesti lumea
· Butlers – e un lant de cafenele de care te lovesti la tot pasul. Ciocolata se vinde si la bucata (mie imi place aia cu lamaie si cea cu sare, iam-iam) si la cutie, dar cel mai fain e sa beti o ciocolata calda la ei (la fiecare bautura calda cumparata primiti gratuit o bomboana) intr-o pauza. Eventual cu marshmallows in ea (da, incep sa salivez..). Si capucino-ul e foarte bun, atentie insa ca daca va luati large va ajunge la amandoi.
· Beshoff – chiar in buricul targului, pe O’Connell Street, are numai peste prajit cu cartofi prajiti (ok, parca mai au si ceva creveti).
· Leo Burdock Fish – tot un un fish & chips precum Beshoff, gasiti unul langa Christ Church, pe coltul de vis-à-vis de catedrala. E insa “to go” – nu stiu cred ca intre timp sa fi bagat si vrun scaunel.
· Epicurean Food Hall – mancare de toate felurile, la farfurie pe care ti-o umplii singur sau all-you-can-eat, preturi bune si fiind cu autoservire se misca repede. Asta e o locatie pentru nepretentiosi si doar pentru mancat la pranz cand ti-e foame. Nothing special though…
· pentru o mica pauza de odihna plus eventual achizitia de carti si muzica, intrati la Eason-ul de pe O’Connell si duceti-va la ultimul etaj. In stanga este o mica cafeteria – va recomand scone-urile cu frisca si gem, iar in dreapta Tower Records – cred ca cel mai bun magazin de muzica din Dublin (magazinul mare si cel mai plin este langa Trinity, if interested).

Ca si Pub-uri, pe langa Porterhouse-ul de mai sus, recomand:
· The Cobblestone – aproape de muzeul distileriei Jameson, este un loc mai putin umblat de turisti si inca suficient de autentic. Muzica din cand in cand, bere buna, dar fara pic de mancare!
· O’Donoghue’s – aproape de Stephen’s Green, foarte plin cam oricand si cu destul de multi turisti in el, e fain si inca pastreaza mult din autenticitate
· Kehoe’s – parte dintr-un mare lant britanic de pub-uri la acest moment, e un punct major de intalnire al irlandezilor si foarte fain la interior
· Hole in the wall – e un local f fain, off center, la marginea Phoenix Park-ului, apreciate de localnici, cu o selectie buna de bere si impartit in pub si restaurant.
· The Brazen Head – ei se lauda ca ar fi cel mai vechi pub din Dublin. Arata asa pe alocuri, dar mancarea e buna, berea proaspata si desi numarul de turisti e mare atmosfera este pe cat se poate de irlandeza. Intrati in prima bucatica de bar pe dreapta pt mai multa intimitate sau stati in curte cu toata lumea sa va simtiti cu adevarat irlandezi 🙂

Apropo, regula in Irlanda este ca apa de robinet (tap water) este gratuita – asa oriunde ati fi o veti primi gratis. Iar Irlanda fiind o insula unde ploua mai mereu, apa e chiar buna!
In 2015 s-a introdus o taxa pe apa (pana atunci nu exista conceptul) ceea ce ar putea face ca in timp localurile sa nu mai ofere apa gratis si sa treaca pe apa imbuteliata contra cost, cum e si la noi. Depinde cat de frica le e de reactia publicului si cat vor trebui de fapt sa plateasca. Sunt curioasa si eu sa vad cum va evolua…

Si…. cam atat 🙂 Ce zici, va prelungiti sederea cu inca 1-2zile??

Comments Off on mic ghid Dublinez

Filed under eat, history, Irlanda, other..., read / see / do, travel

Lenea e cucoana mare…

Zice o zicala. Si asa e. Culmea e ca te loveste cel mai tare cand muncesti – da, da, stiu, imi veti sari toti in cap ca nu mi-a fost bine stand acasa strajer la cetate, plimbandu-ma cu bicicleta si facand prajituri si goblenuri, si ca io am vrut la munca. Asa e. Si ma bucur ca muncesc, ca acasa incepusem sa o iau razna, nu alta. Dar de cand muncesc sunt mai lenesa – sa fie clar, nu e oboseala, e lene! Povestea aia cu am venit de la serviciu si sunt obosit, trebuie sa ma relaxez e poveste de filme americane si bullshit de reviste mondene. N-am murit nici eu cum n-a murit nimeni (si niciunul din voi care cititi acum), venind seara acasa si apucandu-ma de facut curat, scris 3 randuri pe blog, sortat poze, cusut ceva ori facut de mancare si o prajitura, iar weekendul sa-l incep vineri dupa program si sa-l termin duminica seara cu cateva kile extra de noroi pe bocanci si un munte in plus in palmares. Iar daca ar fi sa ma gandesc la prietenele mamici care dau cu aspiratorul in timp ce fac lectii cu copilul mare si au pe foc si vreo doua cratite ce dau p-afara iar ala mic urla ca a facut pe el, imi dovedesc o data in plus ca m-am lenevit.

Asa ca ma intreb, de unde dom’le conceptul asta ca vi obosit de la serviciu si acasa trebuie sa lenevesti ca o balena esuata pe canapea? Ii admiram cu strasnicie pe cei care reusesc sa se duca la sala o data pe saptamana, aproape ca-i invidiem pe prietenii care se duc la cocotz, treking, biciclit, vaslit, etc in weekend, zicem ca cei care (apuca?) sa citeasca 1-2 carti pe saptamana au fie timp berechet, fie nu se streseaza la munca, ca femeile care fac o prajitura in fiecare saptamana si 2-3-4 feluri de mancare sunt eroine sau super pasionate, etc.

Da’ Lenea e cucoana mare si asteapta sa fie servita, inclusiv intelectual si fizic. Si nu cere de mancare, ca exista supermarketuri si fast-fooduri, iar noi pt asta muncim, nu?

Deci mai gandititi-va o data: de ce va duceti la munca? Care e visul ala pt care aveati nevoie de bani si pe care l-ati pierdut pe drum?

Si acum puneti fundul la treaba si capul la gandit…

Comments Off on Lenea e cucoana mare…

Filed under other...

Holidays are coming…

Desi nu e nici macar 1 septembrie, in cel mai sic & scump magazin irlandez a venit deja Craciunul…

20130828-075810.jpg

Comments Off on Holidays are coming…

Filed under other...

Havana


Cu o populatie de aproximativ 2,1milioane si un pic peste 1milion de vizitatori pe an, Havana a fost un oras superb in tineretea secolului trecut si inca pastreaza mult din gloria trecuta, chiar daca e bine decazuta. Cu marele avantaj al lipsei de cutremure, orasul vechi este unul din cele mai frumoase orase pe care le-am vazut. Ca dovada, Natiunile Unite l-au inclus in lista UNESCO World Heritage

Cand ajungi pe aeroportul Jose Marti te loveste mai intai umiditatea. Apoi te asezi apoi la coada de verificat pasapoartele si dupa 30′ de stat la coada, iti aduci aminte ce insemna sportul asta pe caldura varatica din Bucuresti, cum transpirai la coada la Administratia Financiara in ’93 si ce viteza uimitoar de inceata reuseau sa aiba tanticile de acolo (deadslow, pt cine cunoaste).
Cam pe cand te-ai saturat, treci in sfarsit de controlul pasapoartelor si te inghesuiesti langa banda rulanda sperand ca bagajul tau nu s-a pierdut in tranzit. Dar cum nu-ti spune nimeni ca bagajele vin pe 2 benzi, nu doar pe una, si ca (uneori) unele (mai multe) bagaje sunt date jos de pe banda si puse teanc, dupa alta jumatate de ora esti fleasca de la gandurile de petrecere a concediului doar cu bluza de pe tine si incaltat in bocanci. Noroc insa cu instinctele romanesti de “nu mi-o fi luat vreunul bagajul, ia sa verific eu”.

Apoi, cum aeroportul este la aproximativ 15km de oras iar transportul in comun este aproape inexistent, transportul se face cu taxiul la aproape nenegociabilul pret de 25CUC/cursa. Cu incercarea taximetristului de a nu-ti da rest la destinatie – vorba aceea, tu esti turistul bogat ce abia ai schimbat bani si nu are marunt, iar el e sarmanul sarac ce stie ca deobicei poate profita, incepe aventura cubaneza si relatia cu majoritatea localnicilor: ei cer dublu, tu negociezi; ei iti umfla nota, tu faci de trei ori calculul si verifici cu grija ce au pus pe ea; ei iti cer de 2-3ori pretul apei, tu le aduci aminte ca ai cumparat-o cu o zi inainte la pretul “normal” si ca nu le dai cat cer; ei iti ofera trabucuri si taxi la fiecare 5m, tu refuzi politicos pana cand ti se ia de atata politete din partea ta. Si tooooot asa…

Primele nopti de cazare in Havana ni le-am rezervat inainte, si a fost o idee buna. Caldura ne-a doborat instant, asa incat mersul cu rucsacii in spate si urcatul a nenumarate scari in cautarea de cazare ar fi fost o idee f proasta.
Am stat intr-o casa particulara, respectiv un fel de pensiune. Mai precis, de vreo 2 ani cubanezii au voie sa inchirieze cateva camere turistilor. Noi am avut o camera “nou” construita pe acoperisul unei cladiri coloniale din centrul vechi al orasului, la 1 minut de Plaza Vieja (Piata Veche), cu apa calda si aer conditionat. Fara sapun, dar cu h.i. si prosoape curate (chiar daca nu stralucitor de albe). Si, pentru deliciul copiilor, casa este dotata cu 5 caini chiuwaua, 1 veverita, 2 papagali, 2 pisici siameze si 5 broaste testoase.

Micul dejun consta din 3 fructe (pepene, banana, mango, papaya, guava sau ananas, in functie de ce exista la vanzatorul din colt), 1 chifla, 1ou ochi/prajit, miere si cafea. Aproape suficient, sigur nu pt fomisti, am constatat apoi ca asta e modelul peste tot in Cuba, mierea lipsind insa cu desavarsire in majoritatea celorlalte locatii. Din pacate, organismul meu nu a apreciat prea mult standardul cubanez si dupa cateva zile de oua m-a injurat prieteneste si m-a atins cu o usoara alergie – in concluzie eu nu vreau sa mai vad oua urmatoarea luna nici sa ma impuste careva!

Cazati si invigorati de un dus, dupa aproape 12 ore in avioane si dormit in tot felul de pozitii dubioase, ne-am luat palariile pe cap, aparatul de gat si am plecat sa vizitam orasul. Proasta idee, caci era 3 dupa-amiaza, momentul de maxim al soarelui si caldurii. Asa ca ne-am topit precum untul la soare, iar pe la 5-6 eram inapoi in camera in stare de legume stafidite. Cand s-a mai racorit nitel am plecat sa mancam si sa vizitam ce nu reusisem cu cateva ore inainte, dar am ajuns sa ne invartim juma de ora si apoi sa ne oprim la o bere rece si o prima mostra de bucatarie “fina” cubaneza…

A doua zi am fost total dezogranizati, toropiti si lipsiti de orice elan. Am luat-o perpedes la vazut orasul, dintr-o parte in alta, sa-i luam pulsul si aroma, dar dupa ce ne-am dat seama ca picarea de cu o zi inainte nu era doar de la drum ci si de la caldura cu care ne dezobisnuisem total, am infulecat o inghetat si ne-am hotarat sa practicam clasica metoda de racorire pe baza de muzee. Prin urmare si asa deci, n-a fost vorba despre greci, ci de Muzeul de Arta Frumoase, respectiv sectia de arta universala. Un muzeul ok, intr-o cladire fantastica.

Am vrut sa vizitam si Capitoliul, dar din pacate acesta este in restaurare pana in 2015, asa ca a trebuit sa ne multumim cu o invartire de jur imprejurul lui.
Langa el am descoperit insa un fost & in curs de revigorare cartier chinezesc – la mijlocul secolului XIX cateva bune zeci de mii de chinezi au fost adusi cu (cu contracte pe 8 ani) sa inlocuiasca sclavii negri de pe plantatiile de zahar. Revolutia comunista si nationalizarile ulterioare nu au fost insa foarte apreciate de mici chinezi iubitori de negot liber, asa ca in 2002 se pare ca in Havana se mai numarau doar vreo 300 de perechi de ochi oblici.

Invatandu-ne, aproximativ, lectia, in ziua urmatoarea am plecat devreme de acasa. Cam pe la 9 🙂 Si am incercat sa aplicam strategia pe racoare la plimbare, pe caldura la cultura ce s-a dovedit atat de utila in alte colturi de lume. Am cutreierat deci strazile din Habana Vieja, aka orasul vechi, am admirat casele, oamenii si masinile, am facut poze si am incercat sa gasim o locatie cu mancare mai acceptabila.

La mijlocul zilei am intrat la Muzeul Orasului, fostul Palat al Capitanilor Generali, actualul Oficio del Historiador, un muzeu care impresioneaza in primul rand prin opulenta pe care nu te astepti sa o vezi in Cuba, pastrata totusi cumva in timpul comunismului ca dovada historica a trecutului (bughez?!).

Usor mai racoriti, dar inca cu gandul la racoare (nu as fi crezut ca-mi va fi dor de racoarea irlandeza pana atunci!) am decis sa luam la pas Malecón-ul, aka faleza de 8km a Havanei, punctul de intalnire a inamoratilor, a pescarilor si poetilor deopotriva.



Acum, oricat de romantic o fi Maleconul la apus, tot nu poti sa nu ti se stranga inima cand vezi casele mancate de apa sarata, sa ignori murdaria de pe jos si nici sa scapi de coco-taximetristii insistenti.
Ghidurile spun ca asta e cel mai bun loc sa vezi toata menajeria Cubei si tind sa le dau dreptate: de la masini din anii ’50 pana la Mecedesuri moderne, de la haine rupte si pajituri vandute din foste carucioare de copii, la restaurante cu aspect f modern si iPhone 5 cu husa Swarovski.

Si cum se poate termina mai romantic o seara petrecuta pe malul marii decat cu o bere cartierul cel mai decadent al Havanei in anii ’40-’50, Vedado, la o terasa ce mi-a amintit de terasele din Costinesti din Mamaia prin anii 2000?!

Decisesem deja cu o zi inainte sa plecam spre Valle de Vinales a doua zi, asa ca seara ne-am facut cuminti bagajele, am antamat cazarea pentru intoarcerea in Havana de la sfarsitul concediului si am adormit glorios in zumzaitul aerului conditionat…

Comments Off on Havana

Filed under travel

Noaptea Muzeelor – Bucuresti 2013

Weekendul care vine vom avea iar ocazia sa ne plimbam nocturn prin muzeele capitalei, si nu numai.

Pentru cine nu cunoaste inca evenimentul si nu stie ce este deschis, recomand o citire a site-ului oficial.

Pentru restul, majoritatea prieteni pe care i-am stresat in ultimii 5 ani cu acest eveniment, pe unii si tarandu-i dupa mine, uitati unde m-as duce eu:
Muzeul Cailor Ferate – proaspat deschis si aranjat, cu recomandari calduroase de la un prieten pasionat de trenuri. Si pentru ca imi plac si mie trenurile si mi se pare fascinanta istoria cailor ferate. Iar daca lasa si copii sa se suie prin vrunul, va fi evenimentul serii.
Arhivele Nationale – fiindca nu am reusit inca sa ajung, iar cladirea e faina, iar daca cumva va lasa sa aruncati si un ochi in camerele de arhivare trebuie sa fie f impresionant
Palatul Stirbei si Romanian Design Week – pentru ca nu am intrat niciodata in cladire (o scurta istorie a palatului gasiti aici) si pentru ca e avanpremiera RDW cu multe haine si bijuterii frumoase 🙂
Centrul Cultural ArtSociety – pentru cine nu a vizitat inca Palatul Cesianu-Racoviţă, si pentru operele de arta pe care altfel nu le prea poti vedea. Daca tot sunteti in zona, traversati si la Muzeul Theodor Aman – proaspat redeschis, renovat din greu in ultimii ani, merita macar pentru casa daca nu sunteti mari fani ai artistului.

Pentru cand vi se face foame, o degustare de produse traditionale romanesti ori bucate Aromane la MTR. Si acompaniament muzical de calitate (http://www.muzeultaranuluiroman.ro/acasa/ziua-internationala-a-muzeelor-si-noaptea-europeana-a-muzeelor-ro.html)

Special pentru kinderi: Observatorul Urseanu, de pe calea Victoriei. Acolo puteti insa sa-i duceti si in alte serii, mai putin aglomerate. Dar daca sunteti prin zona, merita sa va opriti. Sonka tine cursuri de astronomie pentru copii la Fundatia Cale Victoriei si este cel mai pasionat astronom pe careil cunosc! Si rabdator cu copiii. Dar mai bine ii duceti cand nu se imbulzeste tot poporul pe treptele uneia din cele mai frumoase dar darapanate cladiri din Bucuresti.

Ar mai fi:
Foisorul de Foc – se vede frumos de sus, dar cica e super coada in fiecare an
Fundatia Lowendal – pentru cine a ratat-o anul trecut.
Muzeul Vasile Grigore – tot pentru cei care l-au ratat anul trecut. numele nu zice nimic, dar este o bijuterie
Muzeul Minovici – tot pentru cei care nu l-au vazut pana acum, dar mai ales cu recomandarea de plimbare prin gradini. Daca nu aveti timp de el acum,nu-l ratati de Sanziene, in iunie, cand organizeaza un eveniment f fain, colorat si cu multe lumini. Si bunatati.
Muzeul Aviatiei – daca mai aveti timp si mai ales daca lasa copiii sa tzopaie in voie. Apropo de asta, vedeti daca va intereseaza evenimentul asta de la Tarom: http://www.tarom.ro/despre-noi/noutati-si-presa/stiri/detalii-stire.html?news=253
MNAR – vad ca au proaspat deschis publicului cateva spatii noi, inclusiv Sala Tronului. Nebunia anuala de la MNAR ma face insa sa-l trec la coada listei. Poate daca ajungeti foarte devreme sau foarte tarziu.

Astept poze si povesti!

si pe DorDeDuca.ro

Comments Off on Noaptea Muzeelor – Bucuresti 2013

Filed under read / see / do

Killruddery

La cativa kilometri de Dublin se afla domeniul Killruddery, respectiv conacul si gradinile familiei Brabazon si locul de desfasurare al festivalului de muzica Groove Festival.

Domeniile sunt un loc f bun de pierdut juma de zi, iar daca ai kinderi e minunat pentru alergat, facut un picnic si vazut porci, cai, oi si alte animale domestice.

Si ca sa nu fie probleme, baietii au semnalizat corespunzator orasenilor pericolele la care se expun:

Si iata si porcii periculosi:

Exista insa si gradini “formale”, lipsite de pericole:
.

Cate putin pentru fiecare…

Comments Off on Killruddery

Filed under Irlanda, read / see / do

Sf. Patrick

Saint Patrick sau Paddy, cum il numesc irlandezi a fost un misionarul catolic cu cel mai mare succes la crestinarea Irlandei, motiv pentru care a devenit si unul din cei trei sfinti principali ai tarii si majoritatea il considera ca fiind THE nenea care a crestinat Irlanda.

Daca intrebi un irlandez despre Sf. Patrick s-ar putea sa stie cam cat stim noi despre Sf. Andrei. E al nostru, il serbam, stim cand, dar nu putem sa dam detalii. Doar d-asta exista Wikipedia, nu?!
Acum, care e legatura intre memoria colectiva si nenea Patrick? Pai simplu, pana acum nu foarte multi ani aceasta era o sarbatoarea religioasa, lumea se ducea la biserica, pub-urile erau inchise si nu se purta verde. Conform internetului se pare ca prima parada s-a tinut in America (pt cine nu stie povestea cu Marea Foamete din 1845-1852, recomand o citire scurta a Wikipedia, iar pt cine nu are rabdare sa citeasca tot, macar sectiunea cu emigrarea), iar in timp a venit si in Irlanda ca o hai sa-i spunem sarbatoare comerciala.

Ce stie cam toata lumea despre aceasta zi e ca totul devine verde si ca se bea. Mult. Bere, deobicei, dar nu neaparat. Dar se bea f mult.
Bun, tinerii localului nu au neaparat nevoie de un motiv pentru a sta vineri/sambata noapte in bar si a da bere dupa bere pe gat, pana se inchide localul, dar Sf.Patrick este ocazia de legitimizare a acesturi sport. Unde sa mai punem zecile de mii de straini ce vin aici cu aceasi intentie.
Ce ii diferentiaza insa pe localnici de ceilalti, este zambetul de pe buze si civilizatia de care dau dovada chiar si cand drumul este sinuos si capul greu. Majoritatea isi cer scuze daca te-au lovit in balanganeala lor betiva, mai niciunul nu face scandal si nu are iesiri beligerante.

Cat de verde, fiecare o interpreteaza cum poate: de la chiloti la soseste, de la hanorace la peruci, bere (in State, nu si in Irlanda) si orice va mai trece prin cap.

Local, primaria Dublinului s-a conformat si a luminat in verde toate cladirile principale din oras.
In Chicago insa pana si raul se inverzeste. Aici e verde de la mama lui..

Oficial insa, scopul festivalul Sfantului Patrick este “de a arata talentele si realizarile poporului irlandez atat pe plan local cat si international, si de a fi o scena de expunere a multiplelor talente ale irlandezilor, indiferent de varsta sau starea sociala”. Sa mai zica careva ca doar noi avem limba de lemn!
Aparut in Dublin abia in 1995, in momentul de fata festivalul este un amestec de muzica, dans si performance-uri diverse incununate cu o mare parada la sfarsit si stropit cu bere din belsug.

Nu va imaginati ca in festival canta (acasa) U2, Sinéad O’Connor, Thin Lizzy, The Cranberries, Van Morrison, Enya ori The Dubliners si nici ca puteti vedea dansand echipa Riverdance – ei par mai degraba sa faca parte din grupul de oameni care fuge din Dublin cand e festivalul precum fug in concediu sighisorenii nostrii in timpul festivalului medieval.
Canta insa tot felul de trupe mai nou sau mai vechi infiintate, nu neaparat cu o imensa priza la public, exista cateva incercari de dansuri, nu se da cu artificii (caci irlandezii sunt mai mult decat stresati de riscul de incendiu) si sunt tot felul de trupe locale si internationale care danseaza, se sclambaie ori au tot felul de performanceuri pe la diverse colturi de strada. Iar romanii scot si ei un ban cu roata mare, busitoarele si vata de zahar verde 🙂


Evenimentul principal (pe langa bautul de bere, desigur) in constituie parada din chiar ziua sfantului, aka 17 martie. Parada e impartita in doua: The People’s Parade si.. parada oficiala. In prima poate participa oricine s-a inscris (din timp) si nu este rezident in Irlanda, a doua e organizata de festival cu participarea consiliilor locale. Prima e mai traznita si mai dezorganizata, a doua este foarte elaborata dar cam abstracta; totusi este impresionanta.

pozele mari le vedeti pe dordeduca.ro

Se spune ca anul acesta au fost peste 500.000 de spectatori si aproximativ 8.000 de participanti, dar ca lapovita de la prima ora a redus mult numarul irlandezilor prezenti.
Cu toate astea orasul a fost arhiplin, verde din cap pana in picioare si bine afumat la sfarsitul zilei.

Si ca sa vedeti ce inseamna campanie turistica (anul acesta in Irlande si peste tari se desfasoara o campanie numita The Gathering), baietii au aranjat inverzirea a cateva monumente internationale printre care Piramidele si Sfinxul din Egipt, Turnul din Pisa, Burj Al Arab si palatul printului de Monaco.

Asadar, anyone pt o grupa de ciobanasi si tarancute romanesti asortati cu opinci verzi care sa participe in parada de anul viitor?! Asa, de fun. Si, poate cu ceva marketing de calitate, scoatem si de o sponsorizare de la Guiness (care am inteles ca anul asta a bagat bani buni in evenimentul omonim din Bucuresti). Astept inscrieri..

extra, de final: culoarea sfantului Patrick este albastru, nu verde. Exista cateva nuante de albastru care se numesc albastru sf. Patrick. Verdele se pare ca vine de la trifoiul cu 3 foi pe care sfantul l-a folosit sa explice trinitatea (3-in-1, cum s-ar zice in ziua de azi).

Comments Off on Sf. Patrick

Filed under Irlanda, read / see / do